o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 256 â
inferioarÄ, încercÄrile acestea n'au produs pe departe zgomotul,
în toate pÄrÅ£ile Europei, pe care 1-a produs tentativa de împÄcare
din 1914.
Anume, pe vremea aceia, în fruntea Guvernului unguresc se
gÄsia contele Lonyay. Acesta, îndemnat nu Åtim exact de cine, silit de
nu Åtim precis ce împrejurÄriâfiindcÄ ni lipseÅte o corespondenÅ£Ä din
partea Romînilor, care sÄ se gÄseascÄ la disposiÅ£ia cercetÄtorilor
istoriciâ, a fÄcut pasul întÄiu cÄtre Romîni. Li s'a cerut sÄ presinte
un memoriu. Evident, obiÅnuita simulare de ignoranÅ£Ä. Oamenii
nu Åtiau ce anume doresc naÅ£ionalitÄÅ£ile, cum nu Åtiu, de
sigur, Åi ce se face în acele naÅ£ionalitÄÅ£i.
S'a Åi redactat un memoriu cÄtre Ministeriu. IatÄ ce se cuprindea
în acest act: limbÄ oficioasÄ romÄneascÄ, primirea Romînilor în
funcÅ£iuni â ceia ce, în anumite proporÅ£ii Åi în anumite rosturi, este
mal mult o primejdie decît o binefacereâ, autonomia clerului îmi t,
vechiu desiderat pentru Romîni si foarte important, care apÄra
de contopirea în Biserica catolicÄ maghiarÄ, contopire pe care
din toate puterile sale Statul unguresc o cautÄ. Pe vremea aceia,
poate datoritÄ faptului cÄ patriarhalismul romÄnesc nu fusese
înlocuit în Biserica unitÄ cu totul de erudiÅ£ia romanÄ sau de
erudiÅ£ia cÄpÄtatÄ Ã®n înseÅi Åcolile ungureÅti, tendinÅ£ele de apropiere
cu catolicismul roman erau mult mal slabe decît acum, în
timpurile noastre. Dar tendinÅ£ele Statului unguresc de a face sÄ
disparÄ confesionalismul cu caracter naÅ£ional romîn erau evidente.
Åi, atunci, dacÄ Ã®n memoriu se prevedeau astfel de mÄsuri de
apÄrare, ele nu veniau prea curînd Åi nu erau îndreptate împotriva
unei primejdii imaginare, ci împotriva uneia foarte reale,
care trebuia Åi în timpurile urmÄtoare sÄ se manifeste în forme
din ce în ce mal visibile.
Se pare cÄ Lonyay nu voia decît o simplÄ informaÅ£ie. El a
luat deci memoriul, 1-a aÅezat în sÄltar, Åi lucrurile aÅ£i rÄmas aici.
FireÅte cÄ dupÄ discuÅ£iile acestea zÄdarnice s'a urmat de cÄtre
represintanţii Romînilor în Parlamentul unguresc vechea politica
de intransigenÅ£Ä naÅ£ionalÄ. AceastÄ politicÄ a adus nu odatÄ declaraÅ£ii
foarte importante, Åi în ceia ce priveÅte fondul lor de
idei, Åi în ce priveÅte forma. din ce în ce mal energicÄ, în care
sînt îmbrÄcate. Åi, cum unul din scopurile noastre este Åi acela
de a verifica Åi în astfel de formule care este intensitatea sentimentelor
Romînilor Åi tendinÅ£elor de independenÅ£Ä politicÄ a lor,
ni vom face datoria de a le semnala.