o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 173 â
biiu, â nicî nu mal vorbesc de cei de la Blaj, cari, în afarÄ de
BÄrnuÅ£ Åi Cipariu, nu existaÅ£i â între ei Åi aceÅti cÄrturari legÄtura
nu se fÄcuse. Niclunul din aceÅtia nu s'a dus acolo în mijlocul
primejdiei, niclunul nu s'a gîndit sÄ Ã®mpÄrtÄÅeascÄ suferinÅ£ele
acelora cari-Ål vÄrsau sîngele pentru neam! Niclunul nu
simţise ceia ce Giuseppe Giusti a simţit, cînd, bolnav, în patul
de suferinÅ£Ä se gîndia la bieÅ£ii nenorociÅ£i cari luptau ca rÄsculaÅ£i
în revoluÅ£ia italianÄ de la 1848, revoluÅ£ie al cÄrii promotor principal
fusese el prin pamfletele lui, Åi cari muÅcau poate dintr'un
codru de pîne neagrÄ, pe cînd el se hrÄnia cu tot ce-i cerea
inima, Åi, pe cînd el se culca în aÅternutul sÄu cel moale, dormiau în
ÅanÅ£urile pline de apÄ. âDacÄ aÅ fi fost ceva mal zdravÄn", zicea
el, âaÅ fi mers în mijlocul lor".
Intelectualii romîni de la 1848 au fost vÄzuÅ£i în toate întrunirile
administrative, dar acolo unde se frÄmîntau într'o luptÄ
de moarte al lor, acolo n'au fost vÄzuÅ£i. Aceasta însÄ dÄdea cetelor
lui lancu o altÄ Ã®nfÄÅ£iÅare decît a unei oÅtiri naÅ£ionale con-
Åtiente, supt conducerea Åefilor ei fireÅti.
Lucru ce au se poate uita de istoria imparÅ£ialÄ.