o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 120 â
fireÅte, la dispariÅ£ia naÅ£ionalitÄÅ£ilor, dar pe o cale de seninÄ demonstraÅ£ie
a unei superioritÄÅ£i fatale.
Pentru aceasla a întemeiat, din largile contribuţii oferite cu
entusiasm de tinerii magnaÅ£i, Academia MaghiarÄ, -cÄreia însuÅi
i-a constituit un fond de 60.000 de florini, a lucrat pentru crearea
unui Museu, unui Teatru, a sprijinit cu energia Åi banul sÄu
pÄnÄ Åi marile întreprinderi de ordin material care trebuiau sÄ
puie în relief chemarea stÄpînitoare a rasei sale.
De atîtea ori s'au exprimat aceste scopuri si în literatura na-
Å£ionalÄ maghiarÄ a anilor 1830, influenÅ£atÄ de dînsul. Se zicea:
naÅ£iunea maghiarÄ este atît de nobilÄ, atît de bine înzestratÄ,
atît de evident creatÄ de Dumnezeti el însuÅi pentru a stÄpîni
Åi a înnÄlÅ£a pe oamenii cari locuiesc pe teritoriul ei, ea e un fenomen
divin aÅa de clar în viaÅ£a popoarelor conlocuitoare, încît,
luate mai cu biniÅorul, ele însele trebuie sÄ recunoascÄ aceastÄ
fericitÄ fatalitate.
Marea AdriaticÄ, Marea NeagrÄ vor deveni âiarÄÅi" maghiare.
Åi va veni ceasul cînd lumea întreagÄ va primi înrîurirea înnÄl-
Å£Ätoare a acestei superioritÄÅ£i. CÄci e scris, spune poetul Vorosmarty,
ca âtot omul pe care-1 poartÄ pÄmîntul Åi cerul îl acopere,
sÄ fie om - - Åi Maghiar"l.
în ce priveÅte mijloacele însÄ, s'a ajuns rÄpede la unele foarte
drastice, în curentul, ceva mai violent, al lui Wessele"nyi, care nu
recunoÅtea Slavilor si Romînilor decît dreptul la o limbÄ de întrebuinÅ£are
în familie si cerea ţeranilor maghiarisarea pentru a
se împÄrtÄÅi de drepturi politice depline. S'a dat luptÄ din rÄsputeri
în dietele ungare si ardelene, restabilite în 1834,âde care
sistemul metternichian avea totuÅi nevoie pentru a evita alte
manifestÄri ale spiritului naÅ£ional, mai revoluÅ£ionare, mai moderne,
mai periculoase,âpentru ca limba oficialÄ a legilor, textul sÄ fie
cel maghiar (1830): o lege, cînd se raporta cineva la dînsa, trebuia
sÄ se înfÄÅ£iÅeze în termini maghiari. Judecata întreagÄ a-
junge a se face în aceastÄ limbÄ âde Stat". ComunicaÅ£iile cu
Guvernul central din ce în ce mai mult pierd caracterul lor general
pentru a cÄpÄta caracterul maghiar. Pe lîngÄ aceasta se
cerea ca în oÅtirile împÄratului, unde sînt soldaÅ£i de origine un-
1 Analisa exceientÄ a acestor concepÅ£ii în Papiu ilarian, Istoria Rominiior
din Dacia superioant, iI, Viena 1852, p XVIII $i urm.