o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 11 â
vÄÅ£au la Åcolile din strÄinÄtate. unde nu bÄtea numai vîntul
ideilor religioase, Åi încÄ mai puÅ£in al ideilor profesionale. întorÅi
în Å£arÄ, erau în legÄturi cu Romîni din aceia cari nu erau numal
Romîni; îi vedeau pe aceÅtia alergînd dupÄ funcÅ£iuni laice, trÄind
ca niÅte dregÄtori ai Statului cu o ocupaÅ£ie laicÄ.
în afarÄ de aceÅti cÄlugÄri însÄ Åi protopopi, era deci o lume
mireanÄ, care, negÄsindu-Åi rostul în viaÅ£a naÅ£ionalÄ a Romînilor,
ce nu era garantatÄ Ã®ncÄ, prin recunoaÅterea noastrÄ ca naÅ£ie,
intrau în serviciul unui Stat care din ce în ce mai mult devenia
interconfesional, pÄnÄ sÄ ajungÄ nereligios si ireligios, Åi din ce
în ce mai mult devenia internaţional din punctul de vedere german,
introducînd lîmba germanÄ ca limbÄ de ÅcoalÄ, ca limbÄ de Stat
fiindcÄ limba represinta singurÄ forma sufleteascÄ internaÅ£ionalÄ Ã®n
care puteau trÄi deosebitele naÅ£iuni din monarhia habsburgicÄ.
A trÄi în funcÅ£iune de Stat pe vremea aceia nu însemna o
trÄdare faÅ£Ä de naÅ£iune. Ar fi aÅa ceva în timpul nostru, în care
se cere un act de renegare, pe care niciun om nu poate sÄ-1
facÄ. Lipsa de interes pentru viaÅ£a culturalÄ a poporului nostru,
schimbarea numelui pretind o abdicare de conÅtiinÅ£Ä. Cineva zicea
dÄunÄzi: âla noi sînt uÅile deschise", dar peutru aceasta trebuie
mai întÄiu o pregÄtire, o prefacere, Åi aceasta este lucrul cel mai
greu pentru omul care are un suflet. Åi acesta e casul pentru
cineva care, în împrejurÄrile de astÄzi. ar cÄuta sÄ facÄ parte
din lumea politicÄ ungarÄ, ce trebuie sÄ fie o lume politicÄ maghiarÄ.
Atunci nu era aÅa. Un funcÅ£ionar era un dregÄtor al
împÄratului, un om al împÄratului, Åi, fiindcÄ Å£eranul însuÅi se
simÅ£ia al împÄratului. fiindcÄ Biserica însÄÅi era a împÄratului,
el nu se desfÄcea din lumea ideilor fundamentale ale naÅ£iunii
sale.
Se gÄsiau atîţia administratori. atîţia judecÄtori mai tÄrziu
(Petru Dobra), cari, fÄrÄ sÄ se desfacÄ din viaÅ£a naÅ£ionalÄ romÄmÄneascÄ
îndepliniau din bunÄvoinÅ£a împÄratului Åi pentru folosul
Statului împÄrÄtesc o anumitÄ funcÅ£iune. Nenorocirea însÄ era cÄ
aceÅti oameni nu puteaÄ sÄ Ã®ndeplineascÄ un rol naÅ£ional. Åi aceasta
se observÄ Ã®n cursul rÄscoalei chiar la unul din fruntaÅii lor, la
acela care putea sÄ se destineze Åi ÅtiinÅ£ei Åi vieÅ£ii culturale
mai mult decît oricare altul, la dr. loan Molnar von Miillersheim
(ceia ce nu înseamnÄ dedt Ion Morariu), care era oculist, vestit
doctor de ochi. care Åtia sÄ dea leacuri spre a reda vederea bol-