o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 259 â
tului episcop de Arad, Procopie Ivacîcovici. De fapt: IvaÅcu
nÄscut din Romîni Åi între Romînii din comitatul Torontalului.
dar elev al Seminariului sîrbesc din VîrÅeÅ£ Åi fost funcÅ£ionar al
Mitropoliei din CarlovÄÅ£, unde fratele sÄu era profesor Åi scriitor
sîrb, el pÄrea la moartea lui Åaguna indicat pentru alegere prin
locul pe care-1 avea în Biserica Romînilor, de care fusese legat
prin masura de organisare. Fu ales în curînd însÄ, la 1874, Patriarh,
pentru cÄ Ministeriul nu voiÄ pe altul asupra cÄruia se
opriserÄ Sîrbii, si e! primi aceastÄ strÄmutare care putea sÄ contribuie
la o nouÄ amestecare a rosturilor noastre naÅ£ionale cu
ale Sîrbilor. Dar în noua sa situaÅ£ie n'avu nor"oc, cÄci Tisza-1 sili
sÄ se retragÄ (el muri la 1881, ca simplu particular. în Biserica-AlbÄ).
UrmaÅul sÄu, Miron Romanul, un Bihorean (n. 1828).
care Åi el venia de la Arad, nu-Ål lÄmuri pe deplin Åi uÅor atitudinea.
Un om foarte capabil, care s'a impus adversarilor. care
Åi-a asimilat foarte rÄpede o culturÄ â fusese Åi profesor la Arad
Åi colaborase la presa romÄneascÄ â, care supt raportul politicei
era deosebitÄ; un om de prestanÅ£Ä Åi de prestigiu; nu sÄmÄna
cu un Ivacîcovicî oarecare, care credea cÄ poate sÄ capete moÅtenirea
lui Åaguna represintînd numal o BisericÄ, nu Åi o naÅ£iune.
Miron Romanul a avut Åi foarte mari slÄbiciuni. Dar, cu toatt.
acestea, trebuie sÄ recunoaÅtem cÄ, dacÄ el n'a fost urmaÅul lui
Åaguna în ceia ce priveÅte marile însuÅiri intelectuale, în ceia
ce priveÅte chemarea culturalÄ, â cultura propriu zisÄ fiindu-I
mal mult sau mal puÅ£in indiferentÄ â. el represinta cu demnitate
un neam în faÅ£a adversarilor lui fireÅti. FÄrÄ sÄ-sl jertfeascÄ
crezul si Åtiind sÄ gÄseascÄ modalitÄÅ£i de acelea care
erau ocrotitoare, nu pentru persoana lui, ci înuainte de toate
pentru forma bisericeascÄ Åi corpul naÅ£ional de care se Å£inea. el
Åtiu sÄ apere moÅtenirea fÄrÄ a atrage ura împotriva acelor
apÄraÅ£i de el, lucru foarte greu Åi foarte necesar în anumite
împrejurÄri.
La 1879 dispÄruserÄ Åi foile care se tipÄriau în Pesta, âAlbina",
âFederaÅ£iunea"; încetase rÄpede foaia lui loan LÄpf'datu,âpoetul
Åi nuvelistul, meritosul profesor braÅovean în strînsÄ legÄturÄ cu
curentele de idei din RomÄnia,âÅi a lui Frîncu, âOrientul Latin",
Åi nu apÄruserÄ Ã®ncÄ âLuminÄtorul" Åi âObservatorul", unul în
TimiÅoara. celÄlalt în Sibiiu. âGazeta Transilvaniei" fu continuatÄ