o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

dacÄ literatura romÄneascÄ nu s'a îmbogÄÅ£it esenÅ£ial, aceasta
se datoreÅte faptului cÄ acest Abstand, aceastÄ deosebire de
situaÅ£ie între o parte Åi alta, era aÅa de mare, încît asupra
ei nu se putea întinde o punte. între el Åi ai lui era o incapacitate
de a se înÅ£elege, Åi nu poÅ£i servi pe cineva bine pÄnÄ
nu 1-al înţeles deplin.
Åi acest caracter mai puÅ£in fericit al personalitÄÅ£ii sale a rÄmas
pÄnÄ la sfîrÅit, cînd i se isprÄveÅte stÄpînirea. Cînd dispare
un om a cÄrui viaÅ£Ä a însemnat un contact sufletesc continua
între el însuÅi Åi aceia asupra cÄrora s'a întins activitatea lui,
âcea mai fericitÄ misiune pe care o poate avea un om pe
lameâ,cel ce vine dupÄ dînsul trebuie sÄ-Åi facÄ Ã®ntÄiu un examen
de conÅtiinÅ£Ä: Vin dupÄ un duhovnic; pot fi eu un pÄstrÄtoi
de taine Åi un deslegÄtor de pÄcate? Pe cînd, în casul cellalt,
întrebarea aceasta nu se pune. S'a fÄcut cutare lucru; lucrul
acesta a avut un înţeles formal. a încremenit în caracterul
acesta formal. Åi care este omul care sÄ nu zicÄ: dar Åi eu pot
sÄ Ã®ndeplinesc aceastÄ formÄ! Aceasta este cheia succesiunii lui
Åaguna.
De aceia nu este om care sÄ se fi cutremurat înnainte de a
cÄlca pragul ReÅedinÅ£ei din Sibiiu. Nu este unul care sÄ fi vÄzut
pe Åaguna însuÅi stînd în prag Åi cerîndu-i socotealÄ de ce este
Åi de ce poate. Nimeni n'a vÄzut fiinÅ£a lui Åaguna în locurile
pe care le întemeiase Åi le umpluse de viaÅ£Ä, ci a vÄzut cancelaria
lui Åaguna, care se poate continuÄ lesne pornind de la cel
din urmÄ numÄr de ordine.
Da, este incontestabil cÄ un anume formalism de origine austriacÄ,
un anume spirit de cancelarie a pÄtruns în lumea romÄneascÄ
prin Åaguna. De almintrelea, ca sÄ Ã®nÅ£eleagÄ cineva acest
lucru, trebuie sÄ-Åi aminteascÄ Åi cariera lui. înnainte de a veni
în mijlocul Romînilor, el a petrecut cîtva timp în lumea mÄnÄstireascÄ.
Dar nu s'a împÄrtÄÅit de viaÅ£a cÄlugÄreascÄ, aÅa
de nodestÄ Åi intimÄ. VlÄdicii cari au fost cÄlugÄri se deosebesc
totdeauna printr'un fel de adîncÄ intimitate, printr'o umilinÅ£Ä
atingÄtoare, miÅcÄtoare, contagioasÄ, am zice, a spiritului
lor. Cel mai mare teolog nu are nota aceasta. Aceasta nu se
învaÅ£Ä, se capÄtÄ Ã®n anii aceia îndelungaÅ£i de singurÄtate, în înfÄÅ£iÅarea
aceia zilnicÄ a sufletului înnaintea lui Dumnezeu. Åa-