o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

Epilog.
Peste mai puÅ£in de zece ani, politica de activism a fost primitÄ
iarÄÅi în locul pasivismului, complect desarmat, într'un moment
cînd adversarii nu erau bine pregÄtiÅ£i. S'a ajuns în alegeri
la un numÄr destul de frumos de represintanÅ£i în Camera din
Pesta, dintre cari unii au1 Å£inut Åi discursuri rÄsunÄtoare.
O nouÄ generaÅ£ie, complectatÄ cu oameni ceva mai tineri, cari
nu-Åi fÄcuserÄ armele pÄnÄ atunci, un Teodor Mihali, un Alexandru
Vaida, un luliu Maniu, un Vlad, veniau la rîndul lor cu puteri
proaspete, dar, din nenorocire, cu o educaţie care nu era
înnainte de toate romÄneascÄ, ceia ce-i fÄcea sÄ se confunde une
ori cu însÄÅi lumea politicÄ â âoligarhia maghiarÄ", gentryâpe
care alte ori o combÄteau cu ultima violenÅ£Ä. âTribuna" se opri
tocmal atunci (April 1903), lÄsînd locul de cÄpetenie în presa
de dincolo âTribunei Poporului", întemeiatÄ la Arad â cu caracter
de scisiune â în 1897 de loan Russu Sirianul, cu concursul
unor factori locali (dr. N. Oncu) Åi dupÄ Ã®ndemnul cercurilor liberale
din BucureÅti, a cÄror atitudine în chestia naÅ£ionalÄ nu
era totdeauna perfect dreaptÄ. Foaia, ascultînd de acelaÅi îndemn,
avuse chiar. în relaÅ£ie cu anumite ambiÅ£ii, o notÄ de neiertatÄ
slÄbiciune faÅ£Ä de adversarul naÅ£ional (în 1901 de pildÄ).
îndreptariul lipsia tot mai mult, chiar faÅ£Ä de activitatea generaÅ£iei
precedente, lÄsatÄ tot mai mult în isolare, precum Åi aceasta
însemna o scÄdere în orientare Åi simÅ£ politic faÅ£Ä de genera-
Å£ia lui Åaguna Åi a profesorilor cu ideal romÄnesc.
Oamenii Bisericii, înlÄturaÅ£i sistematic, se refugiarÄ tot mai
mult în oportunismul guvernamental. Disidenţele favorabile Statului
cÄpÄtarÄ la un Vasile Mangra, odatÄ un cÄlduros agitator. la