o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 203 â
turor naÅ£ionalitÄÅ£ilor. I se vorbise de atîtea naÅ£ionalitÄÅ£i, si d
nu cÄuta sÄ le înlÄture, doria sÄ nu le supere, era gata sÄ li
dea satisfacÅ£ia cÄ au fost consultate. Dar aceastÄ consultare
trebuia sÄ nu fie în cine Åtie ce formÄ liberÄ, ci într'o formÄ strict
oficialÄ. Trebuia sÄ se facÄ â acesta este aicî rostul cuvîntului
âoficial" â în sensul pe care-1 fixau tradiÅ£iile vechî ale împÄrÄÅ£iei,
tradiÅ£iile de CasÄ ale dinastiei de Habsburg. Cînd se cere o ConstituÅ£ie
Åi nu vrei s'o dal, poÅ£i oferi un Senat. Åi Francisc-Iosif a
oferit un astfel de Senat internaţional sau, cum i se zicea de
Romînii din Ungaria, un âConsiliu imperial înmulÅ£it" (verstÄrkter
Beichsralh).
El trebuia sÄ fie format din notabilitÄÅ£ile naÅ£ionale. Åi, în alegerea
lor, Ministeriul alese punctul de vedere care putea sÄ-I
convie.
S'au adunat deci, în Maiu 1860, la Viena, supt presidenţia arhiducelui
Rainer, notabili din marea aristocraÅ£ie maghiarÄ si
austriacÄ, precum Åi diferiÅ£i VlÄdici cari veniserÄ, dupÄ convocare,
pentru a discuta. în vederea nemulÅ£Ämirilor, în vederea
dorinÅ£elor, în vederea reformelor. ,.StÄpînirea împÄrÄteascÄ este
hotÄrîtÄ a respecta principiul naÅ£ionalitÄÅ£ilor, presupunînd cÄ
acest principiu va mulÅ£Ämi toate popoarele", i so spuse de la
început lui Åaguna1, care pÄnÄ la urmÄ apÄrÄ unitatea absolutÄ
a Monarhiei2.
Acum toate adunÄrile consultative sunt escelente, cu o condiÅ£ie:
sÄ nu fie absolutÄ nevoie de dînsele, sÄ Åtii însuÅ£i ce vrei
sÄ faci Åi sÄ fii hotÄrît s'o faci chiar împotriva adunÄrii consultative.
Åi ele aÅ£i în aceastÄ privinÅ£Ä un instinct admirabil,
care li Åi determinÄ atitudinea.
în adunarea din 1860 erau însÄ oameni prinÅi din toate pÄr-
Å£ile, fÄrÄ niclo educaÅ£ie politicÄ, Åi mal ales fÄrÄ una comunÄ.
AveaÅ£i adecÄ o educaÅ£ie absolutistÄ, dar ei veniau acolo tocmai
ca sÄ Ã®nlocuiascÄ absolutismul prin altceva. Oameni cu averf
mari, cu situaÅ£ii strÄlucite, cu însemnate rosturi, dar aparÅ£inîni
unor naÅ£iuni deosebite, fiecare cu cultura sa, Åi aceastÄ culturÄ
însÄÅi îngustatÄ astfel, încît sÄ nu loveascÄ Ã®n interesele unui Stat
internaÅ£ional. Oamenii aceÅtia hotÄrît cÄ nu Åtiau ae trebuie sÄ
facÄ.
1 V. jurnalul lui, în Ilarion PuÅcariu, Doc. pentru limbÄ fi istorie, i, p. 323.
- LupaÅ, 1. c., p. 189 Åi urm.