o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 250 â
drepturile Åi de la care nu le poÅ£i smulge? Nu vÄd supt raportul
demnitÄÅ£ii, care Åi ea este un mare element moral, deci un mare
element de putere, ca toate elementele morale în viaţa unei
naÅ£iuniâ, nu vÄd care este folosul. Este o degradare sÄ lucrezi
într'o situaţie pe care n'o admiţi. Cum vine aceasta? Admiţr
situaÅ£ia ? Lucrezi într'însa. N'o admiÅ£i ? AÅtepÅ£i momentul cînd
o vei putea schimba Åi dupÄ aceia sÄ lucrezi în situaÅ£ia nouÄ,
care corespunde drepturilor Åi demnitÄÅ£ii tale.
Dar mai era ceva. DacÄ se proclama pasivitatea, aceastÄ pasivitate
trebuia sÄ priveascÄ numal viaÅ£a generalÄ Åi unitarÄ a
Statului, singura condamnatÄ Åi condamnabilÄ. S'a zis de unii
dintre ei chiar, Åi cu multÄ dreptate. cÄ numal faÅ£Ä de terenul
acesta voiesc pasivitatea, iar încolo activitate cît se poate mai
mare. Supt alte raporturi, care numal în aparenÅ£Ä sînt secundare
Åi neinteresante, ⢠lupta se impunea neapÄrat. însÄ ea nu
s'a dat, cu gîndul tot la lucrurile înnalte, care, din nenorocire,
erati imposibile.
Da.r pasivismul trebuia înţeles numai ca un lucru provisortu.
al cÄrui provisorat aveau datoria de a-1 scurta. Era necesarÄ.â
tocmal din causa lungului timp pierdut în zÄdar, a manifestei
inferioritÄÅ£i faÅ£Ä de naÅ£iile conlocuitoare, â o luptÄ culturalÄ extraordinar
de intensÄ, o propagandÄ de o vioiciune nemai pomenitÄ,
cÄci la oÅtirile care pÄstreazÄ un steag retragere Åi concentrare
nu însemneazÄ deserÅ£iune Åi împrÄÅtiere, ci numal pregÄtirea
victoriei de mîne, Åi, prin urmare, este datoria comandantului
Åi a celor cari supt el exercitÄ comanda, sÄ recunoascÄ
toate forÅ£ele pe care le au, sÄ le aÅeze pe un teren mai
favorabil Åi prin mijloace noi sÄ reînceapÄ lupta. Nu s'a înÅ£eles
însÄ de loc cÄ era o tacticÄ de pregÄtire.
Dar pentru aceasta trebuiau oamenii, Åi erau aÅa de puÅ£ini !
Åi aceia stÄteau bosumflaÅ£i în toate colÅ£urile, pe cînd, chiar în
ziua în care s'a proclamat politica de pasivitate, trebuiau sÄ
iasÄ din ungherele lor Åi sÄ se amestece. Nu numal VlÄdicii erau
nemulÅ£ÄmiÅ£i, dar Åi capii culturii, acel BariÅ£, care ceruse de mult
pasivitatea, apoi Ciparhl Åi cei cîţiva alÅ£ii. îi salutau, li se trimetea
adrese de felicitare pentru atitudinea lor, îi mai puneati preÅedinÅ£i
de onoare prin comitete naţionale, dar fiecare sta în unghe-