o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 228 â
de episcop, s'a Åi publicat: el e un monument de bun simÅ£
politic Åi de legitimÄ indignare, cuprinsÄ Ã®n formele cele mai o-
biective faÅ£Ä de situaÅ£ia în care se vorbia. âPlÄteascÄ-i Domnul
dupÄ faptele sale", fu apoi ultimul rÄspuns al lui Åaguna.
La reluarea ÅedinÅ£elor dietei, niciun cuvînt despre noile sacrificii
de sînge fÄcute pentru împÄrat, despre marele rol de vitejie
pe care 1-aCk avut Romînii în rÄzboiu, Åi mai ales nicio încercare
de a fixÄ deosebirea între atitudinea moralÄ pe care au avut-o
în rÄzboiul de la 1866 Ungurii Åi atitudinea mora'I pe care ai
l
avut-o Romînii. Nimic decît obiÅnuitele teorii de metafisicÄ politicÄ.
Cînd Ungurii urlau în dietÄ: âNu recunoaÅtem pe împÄrat!"
â s'a strigat; este în protocol â, Romînii urmau, cu puÅ£in mai
mare siguranÅ£Ä de sine, discuÅ£iunea cu privire la ânaÅ£ionalitatea
politicÄ" Åi ânaÅ£ionalitatea geneticÄ", la âdrepturi inarticulate" si
âdrepturi nearticulate" Å. a. m. d. Nicio scenÄ mare de pasiune mÄcar...
Åi erau datori, absolut datori cu scena aceasta mare de pasiune,
tumultuoasÄ, teribilÄ. Nu pierde un popor toatÄ basa sa constituÅ£ionalÄ,
cum erau s'o piardÄ ai noÅtri la 1867, disolvîndu-se
dietele din Sibiiu Åi Cluj Åi anulîndu-se toatÄ opera lor, fÄrÄ o protestare
menitÄ sÄ rÄmîie în istoria nedreptÄÅ£ilor. Babes Åi Gozsdu
au încercat doar o modestÄ oposiÅ£ie, propuind, de pildÄ, ca în loc
de ânaÅ£iune maghiarÄ" sÄ se zicÄ âpatria noastrÄ", cînd era vorba
de a se cere împÄratului restituirea âlibertÄÅ£ilor". în discuÅ£ia provocatÄ
de aceastÄ propunere limpede, a vorbit Alexandru Mocioni.
A început Åi el cu declaraÅ£ia cÄ Ã®Åi reservÄ dreptul de a vorbi
altÄ datÄ romÄneÅte Åi, dacÄ vorbeÅte ungureÅte acuma, o face
numal din motive de oportunitate. in ce priveÅte teoria, el zicea-
..Å£in ca lucru necorect, dupÄ modesta mea pÄrere, ca complexul
acestei naÅ£iuni sÄ poarte numele genetic al unei naÅ£iuni aflÄtoare
în minoritate". Åi atunci obiectÄ Aloisiu Vlad cÄ discuÅ£ia aceasta
samÄnÄ cu aceia care se fÄcea la 1453 în Constantinopolul asediat
de Turci, cu privire la unirea cu Roma, ca Åi cum Åi Bomtnilor
li s'ar fi putut aduce aceastÄ criticÄ.
DeclaraÅ£ii mai energice vin iarÄÅi din partea lui HodoÅ. Se
adusese înnainte, cu aceiaÅi nedibÄcie ca astÄzi, chestia Ungurilor
din judeÅ£ele BacÄt i Åi Roman. Sînt acolo, se zicea, vre-o
80.000 de Maghiari; ce ar fi dacÄ ar cere Åi ei o unitate cu ai lor
din Patrie! âDacÄ am cere în Parlamentul din BucureÅti pentru