o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 232 â
Atunci nu s'a ajuns la legea ^doritÄ. Iar, cînd s'a ajuns. ea nu
mal era decît un zÄdarnic desiderat. Dar Romînii rÄmîneau sÄ
mal facÄ, pÄnÄ se vor convinge de aceasta, încÄ multÄ practicÄ
de parlamentarism ungar.
Åaguna avuse o mare Åi legitimÄ teamÄ: ca noul regim sÄ nu
revie asupra concesiilor smulse trecutului absolutist. Reserva lui,
cu preÅ£ul popularitÄÅ£ii, îÅi poate gÄsi explicaÅ£ia ei Åi în acest sentiment.
El n'avea însÄ motiv de teamÄ: DeÄk însuÅi mÄrturisia
adîncul respect pe care-1 purta acestei mari personalitÄÅ£i, care
pe dînsul, ca si pe Kossuth, îl impresionase de la întÄia vedere
prin maiestatea frumuseÅ£ei sale bÄrbÄteÅti. Noul ministru de
Culte, fruntaÅul scriitor maghiar, losif Eotvos, fusese un tovarÄÅ
de ÅcoalÄ al lui Åi-i rÄmÄsese prieten 1.
Deci, la 24 April 1868, se presintÄ Ã®n Parlament proiectul de
lege pentru recunoaÅterea âactului graÅ£ios" de odinioarÄ al împÄratului:
âMitropolia de sine stÄtÄtoare si de drept egal cu a
Sîrbilor, înfiinÅ£atÄ pe sama Romînilor de religiunea greco-orientalÄ,
asemenea Åi ridicarea episcopiei greco-orientale din Ardeal
ca arhiepiscopie, se inarticuleazÄ" era cuprinsul celui de-al doilea
articol. Se punea în vedere neîntîrziata chemare a âcongresului
bisericesc romîn naÅ£ional de confesiunea greco-ortodoxÄ" (§6).
Guvernul îÅi reservÄ de a hotÄrî în ultima instanÅ£Ä cu privire la
diferendele dintre cele douÄ Biserici naÅ£ionale ortodoxe, a Sîrbilor
Åi a Romînilor, Åi se reservau drepturile âcredincioÅilor de
confesiunea greco-orientalÄ cari nu sînt nici de limba sîrbeascÄ,
nici romînÄ",ârÄmÄÅiÅ£ele din Pesta Åi BraÅov ale Grecilor, Åi nu
niscalva Unguri ortodoxl, la cari încÄ nu se gîndia nimeni. împotriva
oposiÅ£iei sîrbeÅti, care credea sÄ poatÄ readuce în parte
vechea stare de lucruri, si a încercÄrilor maghiare de a amesteca
Statul cît se poate de mult în autonomia odatÄ hotÄrîtÄ, rÄ-
' mase în mare parte ceia ce doria Åaguna sÄ rÄmîie. Si. în Camera
MagnaÅ£ilor, el apÄrase cu cÄldurÄ contra Patriarhului sîrbesc,
drepturile âsfinte ale limbii". âPot eu sÄ vorbesc Åi mal
frumos decît odinioarÄ Sf. loan GurÄ-de-Aur, ba însuÅi St. loan
GurÄ-de-Aur poate vorbi, însÄ, dacÄ va vorbi unui popor care
nu-1 pricepe, gura lui de aur rÄmîne fÄrÄ efects".
1 LupaÅ, J.