o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

XVIII.
Agonia activismuluî (1868-72).
Ca aceasta venim la însÄÅi proclamarea politicei de pasivitate
Åi dupÄ aceia la condiÅ£iunile în care s'a desvoltat lupta politicÄ
a uneî pÄrÅ£i anume dintre Romînî în vechea formÄ parlamentatÄ.
CÄci totdeauna cînd se vorbeÅte de viaÅ£a politicÄ a Romînilor
dupÄ dualism, trebuie sÄ se Å£ie seamÄ de faptul cÄ n'avem
a face cu o naÅ£ie unitarÄ Ã®n ce priveÅte alcÄtuirea eî naÅ£ionalÄ,
cu toate consecinÅ£ele care derivÄ dintr'o astfel de unitate constituÅ£ionalÄ.
CeilalÅ£i, Ungurii, stabiliserÄ, prin mÄsurile de dupÄ 1866, prin
realisarea complectÄ a dualismului, prin recunoaÅterea hotÄrîrilor
de Ia 1848 cu privire la alipirea Ardealului de Ungaria, prin
prefacerea acestor hotÄrîri într'una din pietrele de temelie ale
regatului nou al Ungariei, o unitate constituÅ£ionalÄ, de care însÄ
Romînii nu puteaÅ£i sÄ Å£ie samÄ, Åi mal ales nu puteafl sÄ Å£ie
samÄ Ã®n sensul în care se interpreta aceastÄ nouÄ unitate
constituÅ£ionalÄ: naÅ£ie maghiarÄ, în care sÄ se confunde toate
naÅ£ionalitÄÅ£ile celelalte; o viaÅ£Ä constituÅ£ionalÄ, în folosul unei
pÄrÅ£i numal din aceia cari se chemau cÄ participÄ la dînsa.
Unitatea aceasta n'o simÅ£iau Åi n'o admiteau însÄ Romînii, cari,
deci, se întorseserÄ fiecare la tradiÅ£iile Åi la interesele sale locale,
pe care le jertfiau numal, întru cît erau ortodocÅi, ca membri
aî organisaÅ£ieî bisericeÅti din 1868.
Åi la un popor la care conÅtiinÅ£a naÅ£ionalÄ nu este complect
educatÄ, la un popor la care masele populare lucreazÄ naÅ£ional