o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

dar sint Åi popoare care reduc toate abstracÅ£iile la icoanele
vieÅ£ii reale, concrete, cu care sînt deprinse Åi pentru care sînt
fÄcute a trÄi. Un cult fÄrÄ icoane, un cult tÄrÄ lucruri visibile
nu zicea nimic sufletului poporului nostru. Pe de altÄ parte,
poporul nostru a avut totdeauna scîrbÄ pentru renegarea sensibilÄ.
Renegarea în materie de idei poate sÄ fie indiferentÄ pentru
cineva care nu a avut de fapt ideile pe care le-a pÄrÄsit,
cum n'o sÄ aibÄ niciodatÄ ideile pe care le-a îmbrÄÅ£iÅat. Dar este
un lucru dureros pentru un popor pe treapta aceasta de culturÄ,
sÄ treacÄ de la o situaÅ£ie în care se vede într'o situaÅ£ie în care
nu se mai vede. Åi calvinismul cerea curÄÅ£area, purificarea de
toate urmele eresiei : înlÄturarea icoanelor, înlÄturarea molitfelor,
înlÄturarea a tot ceia ce în cursul veacurilor ajunsese sÄ fie mai
strîns legat de sufletul Romînului.
în al doilea rînd ar fi trebuit sÄ cedeze principelui Ardealului, cÄruia
locuitorii romîni îi ziceau âCraiu", cum i-au zis Åi lui Mihai
Viteazul în lunile lui de stare în Ardeal. Craiul n'are dreptul
de a i se jertfi legea. Acuma însÄ, la 1699, era împÄratul, la
numele cÄruia înviau amintiri din poveÅti. ToatÄ imaginaÅ£ia poporului
nostru a fost plinÄ de icoana împÄratului. Åi astÄzi chiar,
cÄrturari cari umblÄ Ã®n redingotÄ, cÄrturari cari au toatÄ aparenÅ£a
Åi toate elementele interne ce formeazÄ omul cult, la
singurÄ noÅ£iunea de împÄrat se emoÅ£ioneazÄ. Dar cu cît mai
mult elemente din poporul nostru care ati trÄit mai ales în contact
cu viaÅ£a popularÄ Åi fÄrÄ voie au luat o parte din sufletul poporului
în ele, puteau fi dispuse sÄ se miÅte cînd venia vorba de
împÄrat. Åi legea se dÄ pentru împÄrat !
Prin urmare era Åi motivul acesta cînd se închei^ actul Unirii
cu Roma. Dar mai erau multe. Alt motiv era tendinÅ£a instinctivÄ
a unui popor ale cÄrui puteri au crescut în toate domeniile,
Åi în domeniul cultural, si întru cîtva, în unele pÄrÅ£i, Åi
în domeniul economic, tendinÅ£ele fireÅti ale acelui popor de a se manifesta
Åi în chip politic. Nimic nu poate împiedeca un neam
care dispune de avere Åi culturÄ de a avea o tendinÅ£Ä spre viaÅ£a
politicÄ activÄ. Nu este nevoie de exemple, dar aceasta se vede
în fiecare moment. CÄ este bine, cÄ este rÄu, cÄ trebuie sÄ se
împiedece sau nu, este altceva, dar cine-Åi închipue cÄ poate sÄ
lase pe cineva a se împÄrtÄÅi de avere, de culturÄ, fÄrÄ ca a doua
zi sÄ cearÄ sÄ iea parte si la viaÅ£a politicÄ, acela se însalÄ. Prin