o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 35 â
în Ardeal, de instanţele administrative de acolo. Apelul la Viena
era dar primit cu foarte multÄ bunÄvoinÅ£Ä. în casul ce ne intereseazÄ,
sentinÅ£a n'a fost executatÄ.
DublÄ greÅealÄ. întÄiu, cÄ nu trebuia sÄ-i condamne, al doilea cÄ,
dacÄ i-a condamnat, trebuia sÄ-i Åi spînzure. Nu existÄ o mai mare
greÅealÄ decît aceia de a ameninÅ£a pe un om cu un lucru pe care
nu-1 îndeplineÅti. Pe urmÄ nu mai crede. Romînii au tras învÄ-
Å£ÄturÄ cÄ ei se pot opune la ortce mÄsurÄ a Cîrmuirii Åi, cÄ,
orice va zice dieta ardeleanÄ, existÄ o instanÅ£Ä superioarÄ la
Viena.
S'a mai întîmplat ceva,âîl cunoaÅtem. Era vremea cînd Casa
de Austria simÅ£ia nevoia de trupe nouÄ, de creÅterea grÄnicerilor.
Era în preajmÄ rÄzboiul general de împÄrÅ£ire a Turciei, dupÄ Ã®nvoiala
pe care o va face losif al H-1ea cu Ecaterina a Rusiei. Prin urmare
'forÅ£ele militare ardelene trebuiau sÄ fie mult întÄrite. Åi
atunci li s'a dat Å£eranilor romîni speranÅ£a de a scÄpa din iobÄgie
Åi de apÄsÄrile fiscale, întrînd printre grÄniceri. S'au format a-
tunci cete de Romîni, pe cari îi primia ort nu Cîrmuirea ca
grÄniceri, dar ei erau hotÄrîţi sÄ nu se mai întoarcÄ Ã®nnapoi din
situaÅ£ia aceasta. Se mai adÄuga prin urmare încÄ un element de
sprijin pentru o eventualÄ rÄscoalÄ.
în sfîrÅit ultimul element era credinÅ£a cÄ Ã®mpÄratul ar fi favorabil
acestei miÅcÄri. De ce? împÄratul fusese prin Ardeal la
1773, cînd ajunsese Åi pÄnÄ la BraÅov. de a primit pe lenÄchiÅ£Ä
VÄcÄrescu, care povesteÅte în memoriile sale aceastÄ Ã®ntîlnire;
nu i-a ieÅit din minte niciodatÄ conversaÅ£ia în italieneÅte pe care
a avut-o cu împÄratul! El a revenit în 1783, cînd a uÅurat situaÅ£ia
iobagilor, pe cari Åi aici avea de gînd sÄ-i libereze. Dar,
cum nu i-a ieÅit din minte lui lenÄchiÅ£Ä VÄcÄrescu aceastÄ conversaÅ£ie,
tot aÅa nu li-a ieÅit din minte Å£eranilor romîni din Ardeal
conduita specialÄ a împÄratului. EiÅtiat i pe domnul de pÄmînt care
loveÅte fÄrÄ milÄ, Åi vedeau acuma un domn, pe cel mai mare
care li s'a înfÄÅ£iÅat lor vre-odatÄ, plin de bunÄvoinÅ£Ä faÅ£Ä de
sÄteni. A vorbit cu ei romÄneÅte. Åtia atîta romÄneÅte, cît sÄ li
spuie sJt'se ridice, cÄci ei se aruncati în genunchi înnaintea MÄriei
Sale; Åtia atîta romÄneÅte cît sÄ adauge âvoiti vedea". Pentru
Romîni era mare lucru: Un împÄrat, care vine Åi vorbeÅte
cu ei în limba lor, care-i ridicÄ de jos, cu care stau faÅ£Ä Ã®n