o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 129 â
ein 1840, aceia cari avuserÄ pÄnÄ atunci alte rosturi Åi cari luaserÄ
de la cultura ungureascÄ, singura cunoscutÄ lor, un lucru
foarte folositor. Cultura aceasta era combativÄ, revoluÅ£ionarÄ, cuprinsÄ
de o nebiruitÄ patimÄ de a schimba lucrurile Åi, pe de
altÄ parte, de o încredere absolutÄ Ã®n resultatele acestor stor-
Å£Äri. Tineretul unguresc de pe vremurile acelea era absolut nebun
supt raportul politic, si de aceastÄ nebunie s'au molipsit Åi
tinerii Romîni. Cine ar crede, în epoce liniÅtite, ca un grup de
studenÅ£i, sÄ poatÄ sÄ transforme viaÅ£a unei naÅ£iuni îSînt vremuri
însÄ cînd se poate aÅa ceva.
Dar mal era un lucru: studenÅ£ii aceÅtia nu erafl bogaÅ£i Åi nu
aveau relaÅ£ii, care pot lî foarte importante Åi folositoare, Åi ei nu
aveau noţiunea vieţii practice într'un sens mal înnalt. Aceste trei
calitÄÅ£i se puteaÅ£i însÄ cÄpÄta pentru neam de aiurea. Am vÄzut
cum elementul romÄnesc de origine balcanicÄ cîÅtigase o situa-
Å£ie preponderantÄ supt raportul avuÅ£iilor în viaÅ£a Ungariei Åi
cum acest element pe încetul si-a pierdut caracterul sÄfl osebitor,
astfel încît, nu numal cÄ Macedonenii se simÅ£iau Romîni ca
toÅ£i ceilalÅ£i, sacrificînd sume importante pentru cultura noastrÄ,
dar elementul grecesc pur se desnaţionalisase. El au întrat, cu
toatÄ avuÅ£ia lor, cu bisericile lor, cu Åcolile, cu bibliotecile, cu
prÄvÄliile lor, în curentul cel nou, activ, al vieÅ£ii romÄneÅti. La
Pesta Åi Viena existaÅ£i astfel de colonii, care numal pe urmÄ Åi-au
pierdut biserica Åi conÅtiinÅ£a naÅ£ionalÄ: cu un Dumba, un Åina.
Familiile acestea, cu biserica în care se slujia romÄneÅte Åi greceÅte,
cu o ÅcoalÄ care avea în calitate de conducÄtor pe un
Boiagi â s'au gÄsit Åi chitanÅ£ele acestui dascÄl macedonean la
Åcolile romÄneÅti din CapitalÄ1â, constituiau o clasÄ bogatÄ, influentÄ,
avînd legÄturi în toate pÄrÅ£ile, nobilitatÄ adesea dupÄ o
îndelungatÄ activitate spornicÄ. Ea putea sÄ dea Romînilor de
dincolo tocmal ceia ce li lipsia, cÄci bietul preot ardelean saÄ
bÄnÄÅ£ean, studentul sÄrac, funcÅ£ionarul smerit nici n'arfiîndrÄsnit
sÄ calce pragul caselor în care un Grabovschi de Apadia se
simÅ£ia ca la el acasÄ. Si, pe de altÄ parte, aceÅti oameni nu represintau
numal atît, ci Åi o culturÄ laicÄ, foarte modestÄ poate, care
se sprijinia pe o situaţie la care studenţii în drept de la Cluj, pier-
1 Analele Academiei Romîne, XXiX, p. l Åi urm.
litoria Homtnilor din Ungaria.