o_19h0gp4id1mkid5knpasr31sgoa.pdf

â 34 â
â¢
Prin urmare, pentru a încasa dÄri antipatice de la un contribuabil
care Åtia sÄ-Ål întoarcÄ cojocul pe dos, se întrebuinÅ£aÅ£i
fel de fel de oameni, Armeni. NemÅ£i, Onguri, Romîni fÄrÄ rost
romÄnesc. El strÄbÄteau lacomi satele erariului, în regiunile miniere
din Apus. Å¢eranii de acolo trebuiafl sÄ fie mal necÄjiÅ£i decît
ceilalÅ£i; nu mal nenorociÅ£i, cÄci este o mare deosebire: omul
nenorocit te lasÄ sÄ faci adese ori cu el tot ce vrei, omul nÄcÄjit,
nu.
De aceia miÅcarea n'a pornit de Ia supuÅii Ungurilor, nici de
la supuÅii SaÅilor, ci a pornit de la turma privilegiatÄ a împÄratului.
N'are decît sÄ caute cineva în cartea lui Nicolae DensuÅianu
ca sÄ vadÄ cîteva puncte din prefaÅ£a acestei rÄscoale.
Se Å£inea un tîrg de Å£arÄ. La asemenea tîrguri Romînii erau deprinÅi
sÄ vîndÄ ei înÅii vinul sau rachiul lor. De la o-bucatÄ.de
vreme cîrmuirea împÄrÄteascÄ, ce se substituise drepturilor nobilimii
de odinioarÄ, â cÄci nobilii înnainte aveau, acolo ca Åi la
noi, supt vechiul regim, privilegiul cîrciumelor,âoprise pe oricine de
a vinde vin sau rachiÅ£L S'a mal întîmplat Åi la noi aÅa ceva, dar totdeauna
se gÄsia, supt administraÅ£ia financiarÄ fanariotÄ, cÄ erai Åi
terani cari aveaÅ£i voie sÄ vîndÄ, sÄ-Ål aibÄ deci cramele Åi zÄcÄtoarele
de rachiu de prune; se gÄsia totdeauna un chip de înÅ£elegere, fiindcÄ
administraÅ£ia fanariotÄ de la noi pÄstrase o mulÅ£ime de elemente
tradiÅ£ionale. Vindea boierul Åi Statul, dar lÄsa Åi pe om sÄ vîndÄ.
Dincolo, nu s'a luat o mÄsurÄ ca aceasta. MÄsura era generalÄ
absolutÄ si neschimbatÄ. âMusal!" Si atunci oamenii s'au supÄrat,
Åi au dat drumul cepului de la butoaiele oficiale.
PagubÄ mare pentru arendaÅi! în mintea tuturor cîrmuitorilor
Ardealului întrase ideia cÄ Romînul se conduce numal cu
ochii la spînzurÄtoare. DacÄ un Sas ar fi scos cepul de
la butoiu, el ar fi fost condamnat sÄ plÄteascÄ preÅ£ul vinului
sau al rachiului vÄrsat Åi o amendÄ oarecare. Romînul însÄ nu
înÅ£elege de aÅa ceva... Åi atunci s'au Åi osîndit la spînzurÄtoare
cîţiva Å£erani în pÄrÅ£ile Abrudu ui.
Pentru un Guvern ardelean nu era nimic mal uÅor decît sÄ
spînzure o sumÄ de Romîni. Dar era acum o instanÅ£Ä superioarÄ:
apelul ia Viena. De oare ce Guvernul austriac ţinea ca
viaÅ£a politicÄ particularÄ a Ardealului sÄ disparÄ cu desÄvîrÅire,
Åi cît se poate mal rÄpede, se instituise acest apel la Viena pentru
toÅ£i aceia cari eraÅ£i nemulÅ£ÄmiÅ£i cu judecata ce li se fÄcea