Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

avangardaPAUL CERNATÎntre extremele politice.O „avangardă estetică“?În termenii sociologului francez Robert Estivals, prima avangardă românească(formată în jurul revistelor Contimporanul, Punct, 75 HP, Integralşi Urmuz) este o avangardă estetică, „secularizată” în raport cu politicul.Simpatiile de stânga ale majorităţii membrilor ei nu se traduc, altfel spus,printr-o artă politizată, ci (doar) prin cultivarea „noutăţii” artistice. Nu nevom opri, în cele ce urmează, asupra articolelor strict social-politice dinpublicaţiile avangardiste ale anilor ’20 (mai precis: din prima etapă a revisteiContimporanul sau din publicaţia-satelit Clopotul). Mult mai importantăni s-a părut a fi relaţia dintre orientările artistice aferente şi extremeleideologice europene (fascism, bolşevism). Un caz aparte în acest sensîl constituie „devierea de dreapta” a Contimporanului, manifestată princonexiunile cu ortodoxismul şi cu programul tinerei generaţii interbelice.Această deplasare ideologică va duce - în 1930 - la prima ruptură majorădin interiorul avangardei autohtone. Un conflict între două generaţii şiîntre două atitudini: de o parte – moderaţia ecumenică şi oarecum elitistăa lui Ion Vinea, Marcel Iancu, Jacques G. Costin, de cealaltă – insurgenţadogmatică a celor de la revista unu.În Contimporanul an.II, nr. 45, este recenzat la rubrica de „Cărţi”volumul Futurism şi fascism al lui F.T. Marinetti, care „demonstră, pefapte alianţa şi paralelismul celor două curente. În 1908 futurismul inovatorcontra Austriei. În 1915 Marinetti şi Mussolini sunt arestaţi pentru iredentismşi agitaţii. În 1919, deasemeni pentru atentate fasciste. Futurism şifascism contra muzeelor, imitaţiilor, academismului şi paseismului. Spiritatletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist„guvernul meu e un guvern de vitessă”. Tonul sobru, aparent neutru,nu exclude simpatia. Fascinaţia faţă de futurismul fascist al lui Marinettiindică, în cazul de faţă, o „estetizare a politicului”; însă Contimporanul,publicaţie de stânga, consideră că „paralelismele şi alianţele” politice auloc după specificul fiecărei ţări: „futurismul în celelalte ţări nu este necesarmentealiat cu fascismul, mişcare specific italiană. Spre exemplu,în Rusia, futurismul e arta oficială a sovietelor“. Observaţie corectă (cuprecizarea că futurismul rus, diferit faţă de cel italian, s-a definit dintruînceput polemic faţă de acesta) care lasă a se înţelege faptul că arta deEx Ponto nr.3, 200697