Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

În mitul grec, odată cu suveranitatea lui Zeus, rolul jucat de metis se modificăradical. Prin ingerarea zeiţei Metis, prima lui soţie, acesta desfiinţeazăelementul imprevizibil de dezordine care justifica revoltele şi conflictele întrezei, în favoarea unei ordini ierarhic stăpânite. Este momentul în care disparaventurile şi surprizele gratuite şi răsturnările de situaţii gen „păcălitorulpăcălit”. Zeus împarte zeilor cinstirile şi privilegiile şi distribuie fiecăruia competenţeşi prerogative bine delimitate. Dezordinile pe care le putea provocalibertatea zeiţei Metis sunt eliminate din lumea nouă şi ordonată a zeilor. Metisdinăuntrul lui Zeus îi îngăduie să prevadă şi prevină toate vicleşugurile pecare le pot urzi oameni, zei sau monştri. Creându-se structura organizată apanteonului, metis intervine numai pentru a marca deosebirile şi a delimitaputerile între zei.Pe de altă parte, deşi Zeus este cel mai înzestrat cu „virtutea” lui Metis,el nu are totuşi puterea de a o folosi nechibzuit şi în dauna celorlalţi. Suveranitateasa nu este pusă, decât parţial, sub adăpostul vicleniei inteligente.O dată posedată de către stăpânul zeilor, metis se transformă într-o simplăcomponentă a anumitor ştiinţe sau a unor tehnici aflate în apanajul unui anumitzeu, cu activităţi orientate funcţional către domenii în care această formă deinteligenţă este determinantă.Într-adevăr, înşelăciunea lui Potemkin într-unul din miturile fondatoareruseşti este gestul prin care se aruncă în lume ştiinţa politică, abilitatea diplomatică,cu alte cuvinte, regula jocului. De acum luptele se pot duce între egali,adversari politici sau oameni de rând, şi numai printr-o determinare, dintr-ocauză, pentru un scop, cu un efect, totul justificat de raţiune. Potenţial, fiecarese află sub protectoratul acestei reglementări ordonatoare. În fond, şi în Olimp,prin această raţionalizare a lui metis, zeii pot câştiga în orice împrejurare.Pentru a face, prin metis, diferenţa între zei, este nevoie să fie născocitesituaţii în care dreptul legitim al unuia dintre competitori îi asigură izbânda sauîi îngăduie să-şi exercite puterea împotriva rivalului, chiar şi temporar. Rămâneînsă o superioritate a înşelăciunii olimpiene: „Între un zeu şi un muritor, luptaeste neapărat inegală, chiar şi în cazul unuia dintre acei pământeni .” 6Metis înseamnă „pieziş”, o „procedură piezişă”, ceea ce presupune existenţaunor demersuri ocolite care ţin de vicleşugurile aproximaţiei: a manipulaaparenţa înseamnă a manipula existenţa.Ex Ponto nr.3, 2006Întâlnirea filosofului cu şarlatanulConfruntarea dintre Potemkin şi Curtea Ecaterinei este, de fapt, o povestedespre scindarea între două forme de inteligenţă: cea tradiţională – metis, şinoua inteligenţă a filosofului.Aşa cum remarcau autorii francezi, „în linii generale, metis a grecilor aduceîn discuţie poziţia pe care o ocupă, în economia miturilor mai multor popoare,personajul de tipul , numit de antropologii anglo-saxoni, decomun acord, trickster, şarlatanul.” 7Şi printre zei, ca şi printre oameni, viclenia se bucură de avantaje, dintrecare, cel mai preţios, este acela de a fi memorabilă, şi, implicit, de a investicapital simbolic. Ea apare întotdeauna înaintea unor evenimente inedite saucruciale, a unor situaţii ambigue. Metis este pusă în pericol de neprevăzut,deci trebuie să se dovedească vigilentă şi polimorfă pentru a reuşi să manipulezeîn folosul său viclenia rivalului, atrăgându-l în propriile-i capcane. 8 Unmoment crucial este întâlnirea între voinţa politică şi exigenţa occidentală a160