Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

GEORGE MIHALCEAUdarea de totIIIEx Ponto nr.3, 2006Povestea începe cu un soarede cenuşăSpânzurat de catapeteasmamemorieiMari păsări de fierBântuiau în amurgCroncănind a primejdieÎn timp ce dintr-un ochi uriaşţâşnea sângele negruAl Cuvântului ucisOdată cu prima rostireApoi Cuvântul s-a trezit şi adevenit cuvinteIar ele bântuiau îndelungSolidificându-se în guri strâmbeDevenind grimase de ceaţăÎn timp ce ploi acideBrăzdau faţa pământuluiCa într-un joc de războiGeneralii cuantificau pierderilecolateraleŞi mânau din urmăEscadrile de lut zburătorPână cândPână cândPână cândNu mai rămâneau pe câmpiilenegreDecât schelete de foşti caifumegândCa nişte pumnale de onyxBântuiau cuvintele deasupradeşertuluiCa nişte cocori de mercurSe repezeau avan spre ochiiFiinţelor acelea deşerticeNisipul ardeaIar mogâldeţele se chirceauSub ploaia de săgeţi a pliscurilorSângele încetase de mult să maiţâşneascăŞi numai urletul lor mutSe încăpăţâna să ia formăTotul în vanCăci noaptea venea să-i înghităŞtiau pe de rost toate cuvinteleDar nu le puteau rostiŞtiau pe de rost toate rugileDar nu le puteau spuneDeşi vedeau cum li se scurge viaţaPicătură cu picăturăCa într-o udare de totA făpturiiIIIÎn umbra piramideiCocârjat sub apăsarea soareluide cenuşă18