Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

*În paginile revistei Integral nu există referiri politice la fascismul italian.Reţinem doar receptarea estetică – entuziastă - a futurismului şi elogiileadresate de Mihail Cosma şi Voronca lui F.T. Marinetti. Orientarea publicaţieilui M.H. Maxy este de altfel mai apropiată de bolşevism decât moderata Contimporanul.Atitudinile cele mai „proletarizante” şi mai filo-sovietice aparţincolaboratorilor din ţară, în special lui Ion Călugăru. Ideile acestuia sunt însăfiltrate – ca şi în cazul futuriştilor italieni – prin Nietzsche şi Georges Sorel.Oricum, la Integral „comisarul pentru cultură” Lunacearski pare privit cumultă simpatie. Atitudinea faţă de revoluţia sovietică lasă totuşi loc de multăambiguitate... estetică. Un articol semnat de Alexis Nour (Un precursorintegralist) îl prezintă pe „N.C.Mihalkovski, portdrapelul revoluţiei socialeomnilaterale (nu de clasă!) din Rusia”, elogiind – în spirit… integralist - „ştiinţapură, constructivă şi integrală” şi filozofia socială care pledează pentru „o câtmai redusă diviziune a muncii între oameni”. Rezerve clare faţă de comunismîntâlnim la colaboratorii externi ai publicaţiei: Tzara şi Fondane (aflat în conflictdeschis cu gruparea lui Andre Breton, cel dintâi îşi va reconsidera mai târziupoziţia). Într-un interviu-surpriză acordat, la Paris, lui Ilarie Voronca şi publicatîn Integral, anul III, nr. 12, aprilie 1927, liderul dadaist se delimitează de adeziuneala comunism a suprarealiştilor, pledând pentru „revoluţia permanentăa spiritului“ în numele unui anarhism egotist. Comunismul este calificat drept„nouă burghezie“ dogmatică: „Comunismul este o nouă burghezie, plecată dela zero, revoluţia comunistă este o formă burgheză de revoluţie. Nu este o starede spirit, ci o regretabilă necesitate. După ea reîncepe ordinea. şi ce ordine!Birocraţie, ierarhie, Camera Deputaţilor, Academia franceză“. Mai mult chiar,avem de-a face cu „un act de trădare faţă de Revoluţia permanentă, revoluţiaspiritului, singura pe care o preconizez, singura pentru care aş fi capabil sămă las ciuruit, pentru că ea nu exclude Sfinţenia eului, pentru că e revoluţiamea“. Oarecum pe aceeaşi linie, într-un amplu comentariu publicat la rubrica„Notiţe” a numărului 12 (Les surrealistes et la revolution. La revolutionet les intellectuels. Que puevent faire les surrealistes? Position de laquestion, par A.D., Paris, 1926, Andre Breton: Legitime defense, dansLa Revolution surrealiste, no. 8 dec. 1926) Benjamin Fondane aduce unadintre cele mai importante contribuţii teoretice autohtone în problema raporturilordintre suprarealism şi comunism. Pornind de la un punct de vederepoetico-metafizic asupra suprarealismului francez („Le surrealisme en tantque recherche pure d‘une metaphysique de la poesie etait la pointe la plusavancee de l‘Europe d‘apres guerre. il y est encore“) autorul identifică promptincompatibilitatea dintre voinţa de libertate absolută, anarhică a acestuia şidogmatismul „burghez” al comunismului:„Il ne s‘agit certainement pas de la liberte du poete d‘etre irrationel, d‘etrelibre — jamais peut-etre ne retrouvera-t-il cette liberte absolue qu‘il eut enrepublique bourgeoise — mais d‘imposer sa liberte aux hommes, de lesforcer a l‘acte libre. Quoi de moins anarchique que l‘esprit de la revolution,tout petri de doctrines, quoi de plus ressemblant a une machine d‘ordre, maisd‘un autre ordre, d‘une logique plus extreme, revee par les mathematiciensde l‘esprit bourgeois!“.Devierea suprarealiştilor dinspre revoluţia artistică înspre cea politică estevăzută ca expresie provizorie a unei căutări de sine pe fundalul crizei conştiinţeimoderne: „nous nous trouverons dans les memes conditions qu‘a la veille de laEx Ponto nr.3, 2006103