Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2006dispoziţie. Se făcea că nu vede ce face soţul ei, atâta vreme cât ţine casa pepicior mare, e dârz în pat şi nu o bate. Găsea ea cu ce să-şi ocupe timpul,gustând micile plăceri ale femeilor ce se vor frumoase. În mare parte a anului,se însoţea cu o armată de coafeze şi cosmeticiene, cu care prinsese prieteşug,încât întâlnirile de înfrumuseţare se preschimbau în mici agape. Beau lichior,pufăiau ţigări Davidoff înfipte în imense şpiţuri, sporovăiau despre bărbaţi,adică tăiau frunze la câini câtu-i ziulica de mare. Dacă Narcisa ar fi avut o altăfire, s-ar fi plictisit îngrozitor, dar deloc străină greutăţilor vieţii după ce tatălîi murise, iar averea fu luată de fratele mai mare, care n-a vrut mult timp săaudă de zestrea ce li se cuvenea ei şi Brânduşei, ca să se poată mărita, eracapabilă acum să aprecieze confortul şi lipsa de griji. Într-adevăr, trăia fărăgriji şi fără ca măcar să i se întâmple ceva cât de cât emoţionant. Acum însă,plânsul surorii ei o răscoli profund. Căută în gând ce i s-ar fi putut întâmplaatât de îngrozitor încât să fugă şi să se ascundă în baie. Că doar falimentullui Florentin, nu putea fi motiv de mare necaz. Era doar o situaţie trecătoare.Aşa că Narcisa nu găsi altă explicaţie decât pe aceea că Florentin o înşală,pramatia şi se pregăti s-o consoleze pe sora ei. Aşa că grăbi fetele să punăla punct detaliile în ce îi privea frumuseţea şi le concedie până a doua zi. Orugă apoi pe Brânduşa să iasă din baie, vorbind cât putea de tare, dar fărăsă strice blândeţea glasului, spre a fi auzită prin uşa capitonată. Într-un târziuBrânduşa ieşi şi povesti întreaga tărăşenie cu furtul celor cinci mii de dolari.O să mă omoare Florentin, strigă ea, smulgându-şi părul din cap. Narcisacăută în gând o soluţie, dar cum Teacă nu-i dădea bani peşin, economiile ei,strânse din mici ciupeli ale buzunarului soţului, nu depăşeau cu mult cinci sutede dolari. Aşa că până la urmă, plângând una pe umărul celeilalte, Narcisahotărî că e bine să-l aştepte pe Teacă. Om deştept şi descurcăreţ cum era,pesemne că nu-i va trebui mult să dea o soluţie problemei. Nu îndrăzni să-lsune pe mobil şi au stat, la o bârfă, la o cafea, întrerupte de accesele de bocetale Brânduşei. Teacă sosi cam pe la şapte după-amiaza şi cum avea chef deglume, Narcisa îşi dădu seama că a fost la vreo curviştină.- Iaca, Miss Piranda, zise el spre doamna Fărăţară, arătându-se bucuroscă o vede şi îi înşiră, pe rând, spre a le ridiculiza importanţa, cele câteva titluridobândite de-a lungul timpului. Fusese Miss Piranda, aleasă de un An Noula un restaurant acum vreo şapte ani, dar apoi titlul îi fusese suflat de chiarsora ei, măritată la cincisprezece ani şi care era de-adevărat o frumuseţe.Apoi fusese vânzătoare ambulantă la o mare piaţă de vechituri. Fusesepatroana unui elegant, deşi nu prea stilat, magazin de veşminte de lux, pecare îl numise „Mercurio d’Oro”, după o etichetă a unui taior cumpărat într-oexcursie în Turcia. Magazinul, desigur, nu a fost deschis din economiile ei,ci domnul Fărăţară îl pusese la punct, pentru a-i oferi o ocupaţie. DoamnaFărăţară o invitase şi pe Narcisa să lucreze acolo, dar Teacă nu era de acordca nevasta lui să muncească. Nu avem oare destui bani?, perora el. Fuseseo vreme şefa staţiei de taximetre şi maxi-taxi deschisă de domnul Fărăţară,deoarece îi plăcea să comande şi stătea uneori ceasuri în şir lângă dispecerşi dădea indicaţii taximetriştilor, băgându-i pe toţi în boală. Dar cum îi plăceaşi contabilitatea, nu le lăsa să sufle nici pe contabile, producând într-o vrememari încurcături financiare, aşa încât domnul Fărăţară fu nevoit să renunţe laserviciile, benevole, ale soţiei lui.- Tu eşti, chiar tu, Miss Piranda? Chiar tu, taximetrista? Chiar tu, patroana?Chiar tu, contabila?, strigă Teacă.Doamna Fărăţară se puse iar pe plâns şi pe jelit.34