Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

a Dragostei») a lui Visasarion Makris (1635-1699); ambele tipărite în acelaşitom, la Snagov, în 1699.Tot din dorinţa de păstrare nealterată a învăţăturii de credinţă a BisericiiOrtodoxe şi de combatere a celei propovăduite de Biserica Catolică provineşi colaborarea patriarhului Dositei cu ieromonahul Antim Ivireanul în ceea cepriveşte traducerea în româneşte şi tipărirea lucrării lui Maxim Peloponezianul,«Egheiridion kata tou shismatos ton Papiston» («Manual contra schismeipapistaşilor»), în 1699, la Snagov. Lucrarea lui Maxim Peloponezianul,«Egheiridion kata tou shismatos ton Papiston» a fost tipărită de patriarhulDositei la Bucureşti, în 1690. Tălmăcită în româneşte, lucrarea lui MaximPeloponezianul a fost tipărită de ieromonahul Antim Ivireanul, cu titlul: «Cartesau Lumină cu drépte dovediri din dogmele Besérecii Răsăritului asupradesghinării papistaşilor, descoperite şi aşezate de prea învăţatul ieromonahMaxim Peloponezianul». În lucrarea sa, Maxim Peloponezianul a tratatdespre principalele inovaţii ale Bisericii Catolice: primatul papal, purcedereaDuhului Sfânt (Filioque), prefacerea Sfintelor Daruri, împărtăşirea cu azimă,şi purgatoriu.În lumina celor de mai sus este lesne de înţeles de ce Dositei îl dorea peAntim la Râmnic, şi anume, de a continua tipărirea de cărţi cu conţinut ortodoxşi anticatolic, spre apărarea învăţăturii Bisericii Ortodoxe şi contracararea celeiCatolice şi a acţiunilor prozelitiste duse de Roma papală în Răsăritul Europei.Şi, într-adevăr, ca episcop de Râmnic, de data aceasta, Antim Ivireanultipărea acolo, în luna septembrie 1705, vestita lucrare a patriarhului Dositei,«Tomos Haras… » («Tomul bucuriei …»). Titlul întreg al lucrării, în traducereanoastră, este următorul: «Tomul Bucuriei, în care se cuprind epistolele lui Fotiepreasfinţitul patriarh al Constantinopolului; sfântul sinod ecumenic al optulea;câteva însemnări la acest preasfânt sinod; cele ale lui Nicolae medicul filozof,care resping primatul papei de la Roma; Cuvântul lui Meletie al Alexandrieiîmpotriva primatului papei; Dialogul unui monah de sfântă amintire şi al unuioarecare alt călugăr împotriva Latinilor». Era, de fapt, prima lucrare tipărităla Râmnic de către Antim Ivireanul şi ultima din viaţa editorială a patriarhuluiDositei. Volumul patriarhului Dositei era constituit, aşadar, din lucrări bizantineşi post bizantine, cu conţinut polemic, anticatolic.Acelaşi ieromonah Antim Ivireanul a fost şi cel care, ca meşter tipograf, aimprimat un antimis al patriarhului Dositei al Ierusalimului în luna mai 1704, şitot el cel care a realizat şi modelul iconografic al aceluia. În anii ’80 ai secoluluitrecut, respectivul antimis al patriarhului Dositei se afla în colecţia MuzeuluiArhiepiscopiei Sibiului 27 .Şi încă ceva: atât patriarhul Dositei cât şi ieromonahul Antim Ivireanulerau ambii stăpâniţi de puternice simţăminte antiotomane, ceea ce îi unea şimai mult, fireşte. Aşa cum, de altfel, aceleaşi simţăminte îl lega pe Dositei şi deBrâncoveanu. La urma urmei, să nu uităm că Antim Ivireanul ca şi domnitorulBrâncoveanu sfârşeau, ambii, ucişi de otomani.Oricum, pe lângă preferinţa autorităţilor politice şi ecleziastice ale timpului,Antim Ivireanul era, într-adevăr, unanim apreciat în Ţara Românească pentrucalităţile sale artistice, cărturăreşti şi ţinuta sa duhovnicească. În alţi termeni,ieromonahul Antim Ivireanul întrunea întru toate condiţiile de a fi fost ridicatla treapta de ierarh, cu exact trei secole în urmă, şi era, totodată, dorit de toţicei din Ţara Românească pentru aceasta.Câţiva istorici contemporani consideră ca ar fi existat în Ţara Românească,la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor, un aşa zis curentEx Ponto nr.3, 2006183