Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

(…)// Peste câţiva ani/ A început să se umfle el./ Avea aceleaşi simptome,dacă îşi aducea bine aminte -/ Numai că nu oua.” Imaginea sisifică din final,în disperata încercare a protagonistului de a reveni la normalitate este unarizibilă: „Îşi punea cărămizi pe pântece./ Se dezumfla burduful./ Zilnic sporeagreutăţile.” Celălalt personaj, Trică (din poemul Schija), înghite, pe cânddormea, un şarpe şi are parte de un „tratament” special. Explicaţia cu privirela ineficienţa tratamentului empiric dezvăluie luarea în răspăr de către autora leacurilor băbeşti: „Unul, Trică, dormea./ Şi-i intră un şarpe în gură,/ (…) //L-au luat şi l-au pus cu picioarele-n sus/ Şi cu capul în jos, pe-o strachină culapte./ Fiert. Să se ducă aburul la şarpe./ Şarpele n-a ieşit deocamdată./ Căera lapte praf.” Poate fi şi acesta un semn al neîndemânării celor care auaplicat „tratamentul”. Malpraxis-ul nu apare ca fiind unul malefic, pentru că econvertit într-o practică a unor salvatori, ce au recurs la o soluţie de sorgintenastratinească.Ex Ponto nr.3, 2006126