Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

cărui frunze fâşâiau în vânt ca harpele dintr-o orchestră. Mihai, cu pălăriuţalui roşie pe cap, când fugea pe linie părea o floare de mac care a început sămeargă printre lanuri. La prânz, ne-am întors toţi trei acasă, flămânzi, obosiţişi plini de praf ca nişte copii de trupă.14 juillet se serbează în Franţa, anul acesta, ca un prilej de reculegere.Mareşalul Pétain a dispus ca în teritoriul liber sărbătoarea naţională să fieserbată ca de obicei şi „a rugat autorităţile germane să permită acelaşi lucruşi în teritoriul ocupat”.În Siria, generalul francez Deutz urmează să semneze astăzi armistiţiulcu Anglia. Ostilităţile au încetat de două zile. S-a pus capăt luptelor dintreFranţa veche şi „Franţa liberă” a generalului de Gaulle.Pe frontul rusesc operaţiile continuă. Trupele germane se apropie de Kievşi se îndreaptă spre Petrograd, în schimb situaţia pe frontul din Basarabia nuse cunoaşte precis. În nordul Basarabiei trupele româno-germane au trecutpeste Nistru, înaintând spre Bug. Graţie apratului de radio, pot fi la curent şiaici, în satul ăsta din mijlocul Dobrogei, cu evenimentele din lume, întocmaica şi la Bucureşti, şi în acelaşi timp. Mare minune radioul!La 14 iulie 1939, mă aflam la Paris. Atunci a fost ultima mare sărbătoare,grandioasă, a acestei zile, fiind totodată cântecul de lebădă al celei de a treiaRepublici.La 14 iulie 1931 – acum zece ani – dădeam examenul oral de bacalaureat,la Braşov. Aveam 20 de ani şi nu cunoşteam încă nimic despre viaţă şidespre lume. Am dat în dulapul meu cu cărţi de aici peste chipiul de elev alliceului Şaguna, peste prima cravată pe care am pus-o la gât în adolescenţăşi peste nişte însemnări care mi-au răscolit o mulţime de amintiri. Aici, înaceastă cameră umbrită, am scris în vara lui 1933, romanul Adolescenţii dela Braşov. Atunci eram singur în toată casa, acum casa e plină de copii. Numai e loc pentru scris. Dar nu mai e nici viaţa de altă dată.Ex Ponto nr.3, 200655