Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Ultimele friguri, primii fragi şi cele mai frumoase înrourăridimineaţa.Şi reînceperea cursurilor, noile chipuri venite de aiureaŞi cele care soseau din Franţa, ca merele roşii ce cad înKaolack, fructe grele de rônier.- Catifelatele chipuri negre, şi ca nişte petale, cei cu pielea roşie!Atunci prietenii proaspete se închegau, şi cântări ce se stingeauabia la ivirea zorilor.Apoi, într-o zi, spre amiază, primele rândunele:Asemenea Morţilor blajini, asemenea primelor vânturi mângâindcolinele MamellesIgnorând căile obişnuite, primele rândunele sosesc.Ele zboară legănându-se, aripile strălucindu-le-n soare.Zigzagând apoi un tur de onoare deasupra Metropolei înaintede-a se-ndrepta spre Gambia.O zi, două, şi steagurile cad, puterea vântului se ofileşte ca obucurie goală.Da, atunci, alte zile, ore năclăite, greoaie, sudoare abundentăelevi trişti eram.Lenevind ne disputam un loc, precum câinii galbeni un os, lafel favorurile profesorului.Şi din nou o rumoare noaptea, un cântec murmurat dulcefremătând în palmierii înalţi.O dimineaţă, deci, sosesc alergând Isabelle frumoasa cu ochiide un albastru transparent, Soukeina cea din mătaseneagră, surâs al soarelui pe buzele mării!«Prieteni, oh! iată Alizeele, adevăratele Alizee pe aripile măriişi ale cerului.Keina cea din mătaseneagră, surâs al soarelui pe buzele mării!«Prieteni, oh! iată Alizeele, adevăratele Alizee pe aripile măriişi ale cerului.«Asemenea îngerilor, ele sosesc din Canare, dar pleacă şi spreAzore dinspre nu ştiu care insulă încă«Poate că dinspre Râurile din Nord, din insula aceea undefetele se hrănesc cu zăpadă.»Şi timp de treizeci de zile suflă şuierând Alizeele ritmând aerulcu aripile lor.Şi era o plăcere pe străzi, prin pieţe şi în sălile de cursuri. Şi obună înţelegere între oameni.Peste port se rotea ţipând cercul cocorilor şi s-auzea muzicamaşinilor din manufacturi.Era ca o prospeţime de lapte într-o dimineaţă de Decembrie!*Ex Ponto nr.3, 200666Bucurie a mântuirii!Să scapi de ventuzele umezelii primordiale, de căldură,de umorile sângelui şi ale spermei.Bucuria eliberării!Asemenea şopârlei albastre cu capul galben, gustând soarelenemişcată la marginea apei limpezi:Limpezimea Alizeelor noaptea, când, în cearceafuri negreoamenii se întind pe-ndelete povestind acolo pe-naltele terase.