Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii ruseşti, având cel mult consistenţa reală a unei exagerări. O ipotezăar fi aceea că povestea ar fi emanat din direcţia unor oponenţi ai prinţului Potemkin,foarte dornici să-l denigreze. Scenariul se leagă de faptul că Potemkina făcut eforturi reale de a dezvolta zona rurală a Crimeei, mai ales înainte desosirea Ecaterinei, dar existenţa aşezărilor false, elaborate, a căminelor culumini scânteietoare făcute să reconforteze spiritul împărătesei şi suitei ei întimp ce traversau, noaptea, acest teritoriu, este, aproape sigur, o ficţiune.A fost, sau nu a fostConcret, suita a trecut prin vechile oraşe Sevastopol, Kherson, Nikolaevşi Ekaterinoslav.E drept că de la început, Potemkin a plănuit să arate realizările sale Ecaterineişi, la fel de important, puterilor europene, reprezentate de cei şapteataşaţi ai Înaltei Curţi. 2 Având însă în vedere scala gigantică a acestei lucrăride reabilitare a imaginii satelor Crimeei şi timpul limitat pentru a o îndeplini, arfi surprinzător ca Potemkin să fi respectat un astfel de program. Totuşi, „Rusiafiind Rusia”, aşa cum tot înţelepciunea populară spune, trebuie luată în calculşi nevoia de a o saluta pe Ecaterina cu o etalare grandioasă a „exoticelorsplendori” ruseşti la fiecare oprire din turul ei de inspecţie, ceea ce trebuie săfi solicitat ceva management scenic. Cerşetorii au fost ascunşi, s-au vopsitcalcanele şi, probabil, s-au pus faţade false pentru a ascunde câte o bojdeucă.Nimic mai firesc – astfel de cutume se păstrează până azi. Greu de crezutînsă că Potemkin ar fi construit întregi aşezări de mucava pentru un show alprosperităţii. Aceste bârfe sunt puse de unii istorici pe seama trimisului saxonla curtea Ecaterinei, Georg von Helbig, un rival al lui Potemkin. Bârfa a fostpopularizată de acesta într-o biografie, la zece ani după vizita în Crimeea,când şi Potemkin şi Ecaterina erau deja morţi. Poate că prinţul rus a „ornat”un pic realitatea, dar el este cel care (fără a-l transfoma, pentru asta, în eroucivilizator) a reuşit totuşi să construiască o flotă, câteva porturi, să creeze unarsenal şi multe alte lucruri care au încântat Curtea Ecaterinei.Curteanul cu „daruri greceşti”Ecaterina este o femeie cultivată, cu o inteligenţă ascuţită şi cu planuriimportante. Corespondează mai mult de cincisprezece ani cu Voltaire şi îlinvită pe Diderot la Sankt Petersburg. Greu de păcălit o asemenea împărăteasă.Împreună cu Potemkin, elaborează „Proiectul Grecesc” care doreştesă destrame Imperiul Otoman, să elimine Turcia din Europa şi să instaurezeImperiul Creştin în zona cucerită prin crearea unui imperiu grec independentşi puternic între cele două imperii (rus şi austriac), înlocuind astfel pe arenageopolitică sud-est europeană „împărăţia sultanului”. Acest proiect nu vorbeştedoar despre admiraţia împărătesei faţă de civilizaţia greacă, ci despreîntreaga istorie a Rusiei, plasată în descendenţa imperiului Bizantin. Într-unspaţiu mental în care Grecia încă reprezenta un model, „darul grecesc” era,cum e şi firesc, întotdeauna „bine primit”.„Metis la ruşi” – de Prinţul Potemkin 3Rusia este în căutare de modele.Acest respect pentru civilizaţia Greciei mă face să cred că în planurilepolitice ale ruşilor secolului XVII există o aspiraţie ascunsă spre o formă deînşelătorie de tip „metis”, dar care, odată asimilată şi adaptată civilizaţiei lor,se transformă în simulare şi impostură. În secolul XVII, nu există nici un „cal