Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Mă voi înzdrăveni cu mei proaspăt, cu ulei neînceput îmi voiunge fruntea şi ochiiŞi gura. Fiindcă există pericolul sufletului cisternă goală fiindcând lanurile foşnesc mândrePericolul de-a hiberna în timpul verii.Pentru neamul meu negru important nu-i somnul rasei cisoarele sufletului, neamul meu vede şi trăieşteNeamul meu negru stă cu mistria în mână, dar şi cu suliţa. Şiasta nu doar pentru a mânca şi a bea clipa ce treceCu atât mai mult cu cât nu mă voi culca pe trandafirii Capului Verde!Datoria mea este de a veghea spre viitorul înfloritor al stirpei meleBucuria mea, de a crea imagini spre-a o hrăni, lumini fără-de-trecereale Cuvântului!Acum, că grânele-s coapte, iar turmele graseAcum, că peştii abundă în apele-nspumate ale curenţilor mariniPlăcut e să dormi sub Alizee…Ci iată-mă strălucind de uleiul de palmier ca aurul roşu, asemenea campionuluidin Sine la începutul anotimpuluiMiere în vocea tinerelor fete – pentru nunţile Primăverii cândse pregătesc împodobirile.Da, zic nuntiri cu poporul meu, şi iată mă pregătesc pentru-a posti şi a veghea.Nu! eu nu-s prinţ cu diademă purpurie şi nici având pe pieptcrucea din scoici albeŞi nu sunt ca prigoria peste viesparul din Nubianu-s şef BarbarieiCi numai îndrăgostitul de Senegal, reinvestit cumantaua de vânt.*Să vină seara, în timp ce tam-tam-urile batSă mă opresc în Calea Lactee, pentru a asculta din vânt în foilepalmierilor tânguirea poeteselorFlacără ascuţită din tâmpla mea, va trebui să-mi strâng inimade omApoi să aprind lampa, să calculez ca un bun gânditorŞi să pregătesc viitorul cu o îndelungă privire fertilă.Aşa cum am prezidat sărbători sub plafoane austere cu ziduriputernice şi curateBinecuvântând tot ceea ce nu era algebră sau geometrie:Nobleţe – nu-i nevoie a te naşte nobil pentru a avea mersulmândru al dromaderuluiSau al girafei care duce trai bun cu vecinul său leul – rege.Iată ridic enigma la rang de instituţie; până acum singură kôra afost la înălţimea intenţiei noastre.Am lăsat negritudinea şapte ani fără apăspre a se naşte viziuneaŞi spre a-nflori rasa umană.În această seară când cei din urmă şi-au prosternat ultimele turbane şipanaşe, cândAm zărit cele din urmă surâsuri de graţieEu n-am mai regăsit străvechile straie miresmate: am recâştigatînsă acel dulap roşu care păstrează măştile lustruiteVeghind până la sfârşitul celui de-al treilea somn. Luceafărul deEx Ponto nr.3, 200667