Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Într-o perioadă în care Biserica ortodoxă era asaltată de învăţături eterodoxe,pretutindeni unde călătorea patriarhul Dositei se preocupa de întărireaOrtodoxiei şi de promovarea literaturii teologice polemice greceşti. Astfel aprocedat mai ales în Ţările Române, datorită multelor călătorii şi lungilor saleşederi, şi unde, într-adevăr, a ajuns să patroneze viaţa bisericească a acestoraşi, mai ales, cultura greacă.Prin patronarea vieţii bisericeşti din Ţările Române şi prin tipărirea înacestea a unor lucrări teologice greceşti de combatere a învăţăturii BisericiiCatolice, îndeosebi, dar şi a doctrinei Bisericii Calvine, patriarhul Dositei afost, cert, unul din marii apărători ai învăţăturii de credinţă creştină ortodoxă atuturor ortodocşilor şi, mai ales, a românilor, într-o perioadă în care ortodocşiidin Transilvania erau asaltaţi de iezuiţi şi presaţi de insistenţele şi promisiunileCurţii catolice din Viena. De fapt, patriarhul Dositei a fost cel care, la nivelpanortodox, a condus contrareacţia ortodoxă la contrareforma catolică, laprozelitismul catolic şi protestant, chiar din capitalele celor două Ţări Române,în ultimile trei decenii ale secolului al XVII-lea şi în primii ani ai veaculuiurmător. Cert, patriarhul Dositei a putut să conducă contrareacţia ortodoxăîntrucât era un bun cunoscător al Istoriei Bisericii, al Sfinţilor Părinţi, dar şi alfilozofiei aristoteliciene şi al lui Toma d’Aquino 5 , pe de o parte, şi pe de alta,datorită mediului cărturăresc favorabil din Ţările Române şi, mai ales, graţiegenerozităţii domnitorilor, ierarhilor şi locuitorilor acestora. Aşa că, pe bunădreptate, mai târziu, Radu Greceanu scria despre patriarhul Dositei că «austătut mare om şi învăţat foarte, au păstorit turma pravoslavi ca un vrednicpăstor, lumină multă şi biséricii lui Hristos au fost, ştiut de monarşi şi domnimari, toţi ereticii şi câţi era împotrivnici pravoslavii să temea dă el, că putéremare şi tare avea şi la cuvânt şi la scris …» 6 .Patriarhul Dositei a fost şi cel care a promovat, cu zel, limba greacă şi atutelat cultura greacă în Ţările Române, prin înfiinţarea de şcoli şi tipografiigreceşti şi tipărirea de lucrări în acestea. Insă mai puţin cunoscut este faptulcă patriarhul Dositei a contribuit la însăşi înfiinţarea Academiei Domneşti saua Academiei Greceşti de la Bucureşti - cum mai era numită - un alt vectoral elenismului şi al limbii greceşti. Fiindcă patriarhul ierusalimitean, Dositei,a fost cel care a stăruit pe lângă Constantin Brâncoveanu şi Stolnicul ConstantinCantacuzino să o înfiinţeze. In plus, nu este deloc întâmplător căAcademia Domnească a funcţionat într-o mănăstire închinată Locurilor Sfintede la Ierusalim, şi anume, mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti. După cumnu este întâmplător că, în 1707, după adormirea în Domnul a patriarhuluiDositei, Constantin Brâncoveanu s-a adresat succesorului aceluia, patriarhulHrisant, pentru reorganizarea Academiei Domneşti de la Sfântul Sava, şi nupatriarhului ecumenic.Ierarhul ierusalimitean a procedat tot la fel şi în Moldova, unde, tot cumultă îndemânare, Dositei a ştiut să atragă pe domnitori, pe ierarhi şi peboierii elenişti, în acţiunea sa de cultivare a limbii greceşti şi de tipărire şide promovare a lucrărilor marilor teologi ortodocşi greci din epoca bizantinăşi postbizantină. În cele din urmă însă, promovarea limbii şi culturii greceştiavea să se adeverească benefică pentru români şi Biserica lor ortodoxă, înacţiunea acestora de dezrobire de slavonie şi de propăşire a limbii şi culturiiromâne. Acţiune pe care ierarhii din Ţările Române, contemporani patriarhuluiDositei, au dus-o cu succes.Pe durata patriarhatului lui Dositei, pe tronul mitropolitan al Ţării Româneştiau fost trei mitropoliţi, şi anume: Dionisie (24 iulie 1672-24 dec. 1672); VarlamEx Ponto nr.3, 2006177