Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

cronica literaturii străineADINA VOINEAFără sânge de Alessandro BariccoEEx Ponto nr.3, 2006152ditura Polirom publică, în anul 2004, traducerea lui Adrian Popescu a romanuluiFără sânge (Senza sangue), roman scris de Alessandro Baricco şi publicat înItalia în anul 2002 la editura Rizzoli. În perioada în care s-a realizat traducerearomânească, în Italia, acesta era ultimul roman al lui Baricco, dar, între timpscriitorul italian a realizat şi o serie de alte proiecte. Cel mai recent, din martie2006, este conceput sub forma unui roman-colecţie de studii (romanzo-saggioa puntate). Este un proiect foarte amplu lansat în cotidianul Repubblicaşi are drept temă influenţa aşa-zişilor intruşi în lumea postmodernă (nuovibarbari).Integrarea romancierului în contextul cultural european se datoreazăspiritului său complex şi viziunii ample asupra existenţei. Studiile de muzicăşi filozofie, licenţa obţinută sub îndrumarea lui Gianni Vattimo îi permit luiAlessandro Baricco să devină un scriitor polivalent. La 30 de ani publică eseuldespre opera lui Rossini, Geniul pe fugă (Il genio in fuga. Sul teatro musicaledi Rossini, (1988), iar în 1992 apare eseul despre raportul dintre muzică şimodernitate numit Sufletul lui Hegel şi vacile din Winsconsin (L’anima di Hegele le mucche del Winsconsin). Devine în scurt timp unul dintre cei mai cunoscuţişi iubiţi scriitori italieni. Este evident faptul că dragostea pentru muzică şiliteratură l-au inspirat încă de la început în activitatea de filozof şi scriitor.Alessandro Baricco, pe lângă romanele pe care le publică, înfiinţeazăîmpreună cu câţiva prieteni o şcoală dedicată tehnicilor narative. Aceastaeste numită La Scuola di scrittura Holden şi reprezintă cel mai potrivit contextpentru a aplica rezultatele cercetărilor naratologice în romanele sale.Corpusul analizat cuprinde şi patru dintre ele, toate publicate în anii ’90:Castele de mânie, (Castelli di rabbia, 1991), Ocean mare (Oceano mare,1993), Mătase (Seta, 1996), City (City, 1999). Autorul conferă un spaţiu ampluaspectului lingvistic şi cu precădere “forţei fabulatorii a semnificantului”. Înaceste romane se renunţă la o perspectivă univocă asupra realităţii. Existăastfel o deschidere spre tematici şi modalităţi narative foarte variate în careinstrumentul lingvistic are un rol fundamental. Cuvântul asigură polifonia lumiireale. Fiecare studiu prevede aplicarea unei grile interpretative care devine şiun instrument de investigare a lumii ca operă deschisă. Primul dintre acesteaconstă într-o analiză a romanului Castele de mânie a cărui intrigă dezvăluieproiectul de roman ca joc combinatoriu. Această perspectivă este similară