Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

de a-l găsi pe cel care a salvat-o. Evenimentele evoluează într-un ritm alertşi într-o direcţie neaşteptată.În finalul romanului cei doi se regăsesc, iar visul lor de o viaţă întreagă seîmplineşte: ea îl îmbrăţişează cu o forţă disperată, intrusul-salvator îşi împlineştemenirea, devenind amantul Ninei. După noaptea în care au făcut dragoste,Nina se ghemui la spatele lui: îşi trase ghenunchii în sus spre piept: îşi aliniepicioarele până îşi găsi gambele perfect împerecheate, cele două coapse uşorunite, genunchii ca două ceşti în suspensie una peste alta, gleznele separatede un gol: îşi strânse puţin umerii, şi făcu să-i alunece mâinile, unite, întregenunchi. Se privi. Văzu o bătrână copilă. Surâse. Cochilie şi animal. Acestaeste momentul la care a visat zeci de ani: să trăiască într-un fel de purgatoriu,dar fără sânge, dintr-o dată blând (...) numai gândindu-ne că acela care ne-asalvat odată o poate face mereu. Acest final al celei de-a doua părţi corespundecu cel al primei, înfăţişând-o pe Nina adormind cu fruntea sprijinită despatele bărbatului care a salvat-o, creându-se o simetrie perfectă între celedouă planuri ale poveştii, Unu şi Doi. Eliminându-i tatăl, într-un fel bărbatul îiia locul în economia simbolică a existenţei, este cel care-i oferă protecţie înlocul lui, cel care îi completează conjugal universul feminin. Redescoperireasa închide cercul violenţei şi redeschide lumea copilăriei.Ex Ponto nr.3, 2006156