Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Furtuni înnebunind azurul, scuturând peste pământ florileflamboyante asemeneaUnor albe rochii sacrificate.Şi somnul meu, o, furtuni nebune! când totul doarme la adăpostul lucirilorVoi, sărutate de vânt, în spaima mea urlu ascunzându-mi faţa tremurândŞi precum leul în noapte, pe-naltele, triste platouriMă-nvârt în jurul căror absenţe? Vaste locurile şi goale camerele,parcă-s pustiite de mare.Absenta absentelor, tu singura absenţă fără-de-marginiScumpa mea, tu, urmă de nisip, gingăşieŢărm de nesperate delicii şi colină a Nordului, albastră colină arâului acestei nopţi.Anotimpul ploios mă apasă. Pieptul mi-e strâmt inima face eforturiŞi verdele despotic devine întunecat; uscatele ierburi devin arachideReptile alunecoase pe sub genunchi mi se târâie.Plouă în cataracte peste Dakar, peste pilonii Capului Verde.Apa tulbure mă îneacă asemenea fructului de papaye.Năvala apelor s-a anunţat la Scările din Bakel: vuind pestetoate digurile şi peste calculele inginereşti.Sunt sătul de apa asta tulbure, care-mi inundă şi sufletul.Insomnii, insomnii! Şi nu-mi sunteţi deloc alintătoare nicimăcar cât tunetul sec în luna august.Sub gheizerele sângelui să plesnească coaja lucrurilorŞi-n aripi mistuitoare focurile câmpiilor uscate să urce cometă de aurCăzând apoi fără de coadă, mistuindu-se. Şi să plutească zadarnicesenţele seminale.Nu!…Eu, Stăpânul-cuvântului, prefer un blestem: acest sânge caldmonoton şi această înmulţire fetidăAceste miasme, muşte, ţânţari şi friguri, delirurile acestea deiarnă să se adune în anotimpul ploiosAcum, când fiecare frumos gândeşte de mamă şi la iubirile de odinioarăMai înainte de-a se scufunda în groaznicul neant.Da, blestem: fiecare, în poto-poto, unde se afundă încet toate răbdărileAcolo să cadă toate puroirile inimilor, care vă sorb energia cuventuzele lor de neoprit!Ele cântă-n adânc sub pădurile tăcerii, şi trebuie să aprindemlampa spirituluiPentru ca să nu putrezească arborii, spre a nu mucezi carnea, şi- mai ales! – pentru a nu rugini brăzdarul.În această auroră neaşteptată îşi ţipă cântecul pichera şi latrăbucuros câineleÎn onoarea oamenilor care, iată, s-au adunat.*Alizee ale copilăriei, ale copilăriei mele, ah! atunci soseaOctombrie şi sfârşitul lui când se împodobescmormintele în cimitire.Erau ultimele ploi mici, ultimele toropeli*Ex Ponto nr.3, 200665