Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

dar cu apucături de satir. Lukrezzia Karnabatt îi face un portret necruţător înromanul său Demoniaca, unde în capitolul intitluat sugestiv „Germanofilul” 1 ,apare Bogdan-Piteşti, nom de guerre, Basile Dan, căruia autoarea îi aducegrava acuzaţie de trădător de ţară. În timpul primului război mondial, Bogdan-Piteşti era acuzat de colaboraţionism cu inamicul german, care-l stipendiasecu sume serioase pentru a face propagandă germană.Mateiu Caragiale s-a arătat la rândul său interesat de acest personaj şi-lfrecventează ca atâţia alţi artişti în aceeaşi epocă. E greu de crezut ca Mateiusă nu fi fost influenţat de acest personaj exotic, un tipic decadent balcanic,îmbinând o cultură solidă, - Mateiu nu i-o recunoaşte, poate din orgoliu, - cuun caracter infect şi mijloacele de a-şi întreţine nobleţea şi o adevărată curtede admiratori, veleitari, artişti, cocote, boemi, detracaţi, escroci ca şi el, etc.Spre deosebire de Mateiu, acest cavaler de industrie prezenta însă mai multeposibilităţi pentru specularea nobleţii sale, fapt care ar fi putut să-l interesezepe Mateiu. 2 Refăcusem în 1912 cunoştinţa cu B(ogdan)-P(iteşti). Ne-am legat repede.Mă duceam să-l văd foarte des; după moartea tatălui meu mi-a împrumutat cufoarte mare bunăvoinţă bani.Era un farsor, destul de ieftin, dacă nu stereotip, pretinzând a fi în acelaşitimp anarhist şi catolic, fanfaron al viciului contra-naturii, cu toate că era neputinciosşi infirm, amator de artă foarte îndoielnic şi câtuşi de puţin cunoscător,şi înainte de toate escroc, dar un escroc grosolan şi naiv, de vreme ce căzuseîn laţ de nu ştiu câte zeci de ori, niţel cam peste tot, şi fusese expulzat. Coabitacu o mizerabilă creatură, A.K., o tânără poloneză detracată, vulgară, necioplităşi ordinară, lipsită de caracter şi de demnitate, de educaţie şi de instrucţie şicare sexualiceşte mi-a inspirat multă vreme o vie repulsie. B(ogdan)-P(iteşti)pusese să fie fotografiată în haine de tânăr şi în costumul Evei. B(ogdan)-P(iteşti)care obţinuse la repezeală, graţie favorii lui Grigore Cantacuzino, o afaceregrasă, primi de la acesta ziarul Seara, în care dădu în tărbacă, fără cruţare,muşcător, într-un chip deşucheat şi burlesc, pe toţi cei pe care Cantacuzino îionora cu neprietenia sau cu antipatia lui; adică pe toţi conservatorii-democraţi,ministrul meu îndeosebi şi patronii băncii Blank. Ultimii, de conivenţă cu poliţia,îi întind o cursă grosolană în care animalul cade în plin, este arestat, judecatşi condamnat la nouă luni de închisoare. 3Bogdan-Piteşti trecuse la catolicism la Geneva pe motivul că ortodocşiierau prea inculţi, însă catolicismul profesat de el era întrutotul original, - precumşi cel al lui Josephin Péladan care se visa cardinal -, puternic mixat cuhedonismul său şi dragostea pentru artă. Ceva trebuie să fi învins pretinsascârbă princiară a lui Mateiu, fapt care să-l determine să-l frecventeze cuasiduitate. Explicaţia succesului, scriitorul i-o găseşte în protecţia lui GrigoreCantacuzino care-i încredinţează conducerea ziarului Seara, pentru a dirijaatacurile la adresa inamicilor acestuia. Avem un portret burlesc din care Mateiuse poate să fi extras ceva material pentru personajul său Pirgu. Bogdan-Piteştireprezintă un model de succes, până la un punct, a ceea ce Mateiu şi-ar fidorit să devină în acei ani în care poartă corespondenţa cu N.A.Boicescu,corespondenţă care se încheie în 1908. Mateiu nu uită să menţioneze înclinaţiaspre pornografie a lui Bogdan-Piteşti şi nu e singurul care o face. Pereţii băiisale erau tapetaţi cu o serie de fotografii pornografice, iar soţia Mica, fostădemimondenă, apare adesea îmbrăcată în costum bărbătesc. Despre Mica,Ex Ponto nr.3, 2006109