Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

contract nupţial avantajos), respectiv ordonata coborârii personajului Unicela-Adipeg în anonimat. Contrazicera ipotezelor despre obârşia etnică a Uniceleiintrigă asistenţa descoperirii arheologice, mai ales pe cercetătorii abilitaţi aisitului din cetate, Arheologul şi Lime; bijuteriile aflate lângă ea constituie intrigaromanului, dar şi repere-simbol despre felul perceperii în comunitatea antică afemeii, despre gusturile erotice, estetice – sondate fantezist, deşi documentat,de către studenţii-povestitori heterodiegetici.Identificarea onirică a uneia dintre studente cu personajul feminin Unicelavegheat noaptea, în jurul focului, de echipa descoperitorilor lui va fi povestităîn zorii zilei care aduce mutarea scheletului din locul funerar la muzeu. Limefotografiază relicvele şi îi arată Arheologului rezultatul muncii lor. Am spunecă reconstituirea trecutului Unicelei seamănă cu efortul lui Michél Foucaultde a dezierarhiza valorile individului, formalizate excesiv în medii istoricediferite. Climatul socio-politic, etnia, religia puţin contează şi-n cazul Unicelei,fiind invocat de Lime şi de către moderatorul analizelor microbiografice– Arheologul – aportul la naşterea legendei pe care îl prezintă „fenomenologia”,directeţea observaţiilor, confundarea de sine a subiectului cu obiectulanalizei. O arheologie foucaultiană a spiritului Unicelei se desprinde vag, darconvingător precum parfumul mirului conservant izvorât din oasele Unicelei.Abjecţia vieţii unei păcătoase nomade ori autohtone trimite spre o istorie asexualităţii, deşi autorul nu comite frauda instanţei naratoriale a lui Gh. Crăciunîn Puppa rusa de a identifica androginic psihologia Leontinei cominternistecu a sa. De la grotescul-absurd al povestirii de avataruri macabre Nefertiti-Adipeg-cobră-gibon meloman la sublimul vieţii martirilor creştini nu e decâtun pas, sau un strat arheologic-scriptural. Gibonizarea culturii, politicii actualedin „scrisoarea anonimă” a străinei corespondente cu grupul cunoscător alUnicelei îl provoacă pe Lime, îi marchează pe naratorii studenţi – cu caretinerii cititori se pot identifica. Preluăm, din dicţionar doar, pentru că în romannu se explicitează deloc, o informaţie narativă indispensabilă: Gibonul dirijoreste caricatura compozitorului englez elisabetan Orlando Gibbons. De aceeael prezintă publicului cum se cântă la virginal, făcând însă lecţie de anatomiepe o fecioară ciopârţită de organiştii giboni din orchestra sa. Senzaţionalul –ingredient necesar – nu lipseşte însă din nota spontaneităţii oralităţii discursive,pe care o remarcăm din strângerea impresiilor acelor tineri arheologi.Lipsa elaborării concluziilor neutre despre viaţa Unicelei în fişe documentare,are ca efect mai degrabă avantajul redimensionării metodei onirice, atransei povestitului. Duzina de povestiri a cărţii e calchiată după intuirea eshatonuluieroinei. Discernerea trecerii graniţei dintre viaţă plenară şi tânjirea,visarea ei – gândirea Unicelei, sunt constant redate apocrif şi echivalează cuexerciţiul de readmiraţie a vieţii, întreprins de un Arheolog, realizat voit neverosimil,drept Pigmalion á rèbours, terorizat la muzeu, în final, de hoardeleinvaziilor sale imaginare şi de arătarea personajului înviat. Iosif Caraiman – Noaptea băutorilor de rom(Marineasa, Timişoara, 2006)Alt poet nouăzecist, I. Caraiman, în Noaptea băutorilor de rom (2006)cockteil-izează prin truc epistolar iubirea, esenţa trăirilor sale, dialogândcu ea în răspăr, strident – într-o reprelucrare a tehnicilor de fragmenta-Ex Ponto nr.3, 2006145