Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2006mape cu desene, tot felul de scule de pictură, le-am pus în cutii, în geamantane,înfăşurându-le bine şi legându-le strâns. La prânz am luat masa cu ea laun birt în Cotroceni, unde a fost foarte simpatic, deoarece eram singuri în totlocalul, la ora aceea, linişte, răcoare, chelnerul ne servea extrem de amabil.Am prelungit dejunul până la ora 3. Am venit apoi la Bibliotecă, unde pânăseara am stat între d-na R., d-ra P. şi Ilinca. Seara, acasă, de cum am sosit,m-a luat în primire d-na M., invitându-mă să iau masa cu dânsa şi s-o întreţincu relaţii despre mersul războiului şi cu critica nemţilor. Este încă o acerbăduşmană a germanilor, şi pe chestia asta ne înţelegem perfect până la 22iunie… De atunci, vederile noastre nu mai coincid, deşi eu îi dau dreptate,în sensul că recunosc tot târgul pe care l-a făcut Hitler pe spinarea noastră.Dar asta a trecut, principalul este acum ce are să urmeze. Interesul Românieiar fi ca Germania să câştige războiul, căci altfel ar fi groaznic. Dar mă îndoiesc,nu văd cum i-ar putea bate germanii pe ruşi. Cât priveşte o revoluţie înUniunea Sovietică - pe care se pun multe speranţe – e puţin probabilă. D-naM. a rămas însă tot la vechile ei argumente: englezii sunt aşa, nemţii sunt pedincolo, etc. Pentru ea nu există decât englezii şi nemţii.După masă, am ieşit puţin la aer, pe scări, unde e mai răcoare. Eramnumai noi, „Congresul” care şomează. Dl. Mitică e în provincie, după aprovizionări,Ionel a plecat în Transilvania, la bunici, Sandu e plecat şi el la unitate,undeva în Moldova, lipsind câteva zile. Numai doamna Zoe şi doamna Olgamai erau prezente. Tocmai vorbeam despre o alarmă, n-a mai fost de multalarmă. La Constanţa am auzit că a fost un nou bombardament acum douăzile. Pe o vreme ca asta, la Bucureşti n-au curajul să vină. E lună plină şi ceitrei plopi din faţa casei, ale căror vârfuri ating stelele, îşi profilează umbrape zidul blocului Lipman, iar în curte şi grădină luna se revarsă cu dărnicie,încălcând legile camuflajului.Tocmai când vorbeam despre alarmă, deodată au început să urle sirenele,străpungând noaptea cu glasul lor sinistru. Ne-au trecut fiorii. Ne dezobişnuisemde cântecul acesta lugubru; nu ne-am pierdut însă cu firea, deoareceaveam presimţirea că n-are să fie nimic. Şi, într-adevăr, după un sfert de oră,alarma a încetat, n-a fost nimic.În oraş, ţigăncile strigă cu glas tare, prin staţiile de tramvai: „Măcelaru, domnilor,măcelaru! Viaţa lui Stalin Măcelaru, roman senzaţional, cinci lei, domnilor,Măcelaru!” Habar n-au despre ce este vorba, dar aşa li s-a spus să strige, aşastrigă. „Măcelarul” este în limbajul de azi sinonim cu Stalin. Pe această temăa apărut un roman foileton, pe care, ţigăncile îl vând pe stradă.Ieri am ajuns, din întâmplare, tocmai pe la Cărămidarii de Jos, unde acăzut o bombă la 26 iunie. Bomba a căzut la câţiva metri de faimoasa biserică,aceasta scăpând teafără. De unde gura mahalalei, că bolşevicii bombardeazăbisericile, pe care Cel de Sus le apără… O bombă la Cărămidarii de Jos, treila Patriarhie, una pe Rahovei, lângă Domniţa Bălaşa. Tot pe lângă biserici, darnici una n-a lovit în plin, căzând pe maidane. Ca să se crucească ţaţele!Medicinista noastră ne-a adus ştirea că la Spitalul Colţea, unde ea facepractica, au sosit astăzi primii răniţi de pe front. Războiul e crâncen şi se zicecă sunt multe jertfe de vieţi omeneşti. Generalul Antonescu a vizitat spitaleledin Iaşi, unde a donat două milioane de lei pentru „Sfântul Spiridon”, ceeace înseamnă că necesitatea acestor stabilimente este de prim ordin. Dinnefericire!50