Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

În timp ce, pe pluta valurilor, saltă raţele sălbatice sub ţipătulpescăruşilor.Din Kafountine până-n depărtatul Fongolimbi, pe mica întindere-a ţăriiAud în depărtare, din Răsărit în Apus, mareea montană a ruturilor nocturne.Suflă peste mine, înţelepciune, când urlă în mine cataractelesângelui străvechi:Eu voi trăi deschis mării, mama hrănitoare a spiritului.Da, mă hrănesc apa şi sarea, carnea fructelorşi meiul pentru peşti.Noaptea va veni, aşteptând potopulÎntre două furtuni uscate, va sufla – asta se-ntâmpla la DylorÎntre două crize, surâsul ca o briză peste măcrişul Bunicii.Nu, eu voi fi sub privirile tale şi-mi vei potoli înfrigurarea cusurâsul ochilor-alizeiOchii tăi verzi-aurii, asemenea ţării tale atât de proaspătă lasolstiţiu în Iunie.Unde eşti tu, acum – ochi ai ochilor mei – auria mea, normandamea, cuceritoarea mea?La mama ta cea cu chip luminos? – O, am înţeles farmeculvostru! acum la puterea vârsteiLa mama ta, acolo la via sălbatică şi sticleţi domestici, cu mierleşi piţigoi prin smeuriş?Sau la bunică-ta, acolo lângă strămoşi pudraţi cu un lan de criniSpre a retrăi în Împărăţia Copilăriei?Iată-te rătăcindu-te spre-a mă regăsi în labirintul de brebenocpe muntele minunat asaltat de ciuboţica-cucului.Nu-ţi lăsa auzul pradă cucuvelelor! Ele strigă sub lună pentru-aalunga căpriorii visului.Dar peste absenţa mea cântă ochii tăi de briză albastră astfel caAbsenţa să fie-o Prezenţă continuă.*Ex Ponto nr.3, 2006Grăbeşte-te, iubire, dulceaţă de cyclamen, lumină domoală-nseptembrie: eu sorb puteri proaspeteSpre-a birui pornirea sângelui vuitor ca mareele-n echinoxIată, sunt ultimele furtuni, octombrie cu morţii săi în cortegii –acum la aniversarea mea –La miezul nopţii mă vor vizita Măştile! şi trebuie să mă rog subroua zorilor.Da, vom avea de recoltat prin ploaie fructele de mango înaintede reîntoarcereRecoltă de noi strigăte ale copiilor ce îşi oferă lui Dumnezeuprepuţurile vârstei fragede mâncând mei timpuriu.Iar eu – ochii tăi de miere îndelung băută apasă peste puterea atletului –Aşteptând, între vânturi uşoare, aripile AlizeelorSunt spiritul deschis ca o corabie, fremătător mişcându-se capalmierul.Prezentare şi traducere deRADU CÎRNECI70