Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

troian” prin mijlocirea căruia civilizaţia rusă să intre în alte culturi, ci, încercândsă pătrundă în alte spaţii, ruşii înşişi sunt transformaţi. Odată cu acesteşec al ieşirii din sine se dezvoltă o altă formă de înşelătorie, un „vicleşug alinteligenţei” mult mai meschin – simularea.Metis este sinonimul grecesc pentru înţelepciune şi prudenţă şi un termeninvestit cu valoare de strategie politică. Metis înseamnă că prin inteligenţata reuşeşti să păcăleşti pe Celălalt, pentru a-ţi putea păstra identitatea, integritatea,valorile pe care le aperi. Simularea înseamnă să înşeli pe Celălaltafectându-ţi, totodată, propria fiinţă. Vizitele diplomaţilor europeni în Rusiaşi relaţiile de colaborare care se stabilesc în această perioadă produc reacţiineaşteptate. Acesta este adevăratul „dar grecesc”: primind vizitele occidentalilor,Rusia îşi etalează splendorile sărbătorilor de mucava, ofrandelor falseşi, în acelaşi timp, se transformă radical.Aşa cum afirmă M. Detienne şi J-P Vernant „metis e o formă de inteligenţăşi de gândire, o modalitate a cunoaşterii; ea presupune un ansamblu complex,dar foarte coerent, de atitudini mentale, de comportamente intelectualecare îmbină perspicacitatea, agerimea, previziunea, supleţea spiritului, înşelăciunea,isteţimea, vigilenţa, intuiţia bunului prilej, diverse abilităţi, precumşi o experienţă dobândită printr-o practică îndelungată; metis se aplică unorrealităţi fugare, instabile, deconcertante şi ambigue, care nu se supun uneimăsurători precise, unui calcul exact sau unui raţionament riguros.” 4 Metiseste metoda prin care Potemkin anticipează dorinţele şi dejoacă intenţiilediplomaţilor europeni, făcându-i, printr-un şiretlic, să îşi revizuiască prejudecăţileîn legătură cu Rusia.Când se confruntă cu o realitate multiplă, schimbătoare, imposibil de fixatdin cauza capacităţii ei de a îmbrăca mereu altă formă, individul înzestrat cumetis o poate supune unor limite fixe – limitele pe care le avea în clipa cânda fost surprinsă -, pentru că el însuşi este mobil şi polivalent 5 , de aceea elpoate merge pe calea cea mai scurtă spre împlinirea proiectului său.Cu alte cuvinte, metis răstoarnă în contrariul lor termeni ca realitate şiaparenţă, termeni care nu au fost niciodată definiţi prin concepte stabile şidelimitate, şi care susţin o adversitate care, în funcţie de întorsăturile desituaţie apărute în confruntarea dintre ele, sunt, pe rând, învingătoare şiînvinse. Construind aşezări false, Crimeea nu se îmbogăţeşte brusc cu noilocalităţi, în schimb se îmbogăţeşte cu o nouă idee de civilizaţie – una careanticipează modernitatea.Atunci când este vorba despre Rusia, aparenţa este un „efect de metis“la nivel societal, aşa cum societatea spectacolului este anterioară explozieiprogresiste a tehnologiei imaginii. Spaţiul public este în mod prematur o relaţiesocială mediată de imagini aşa cum spaţiul politicii externe este construit dupăindicaţii de regie. Indiferent de existenţa reală a „satelor Potemkin”, practicasimulacrelor există: în permanenţă, ceva trimite la o absenţă, dar aceastătrimitere fictivă crează simptome în ordinea realului – ceea ce bulverseazăînsuşi principiul realităţii.Vicleşugul care organizează panteonulDimensiunile semantice ale lui metis depăşesc sensul înşelăciunii, vizândatât elementarele tradiţii tehnice cât şi strategiile care au ca efect organizareapanteonului. Într-o astfel de înţelegere, însuşi gestul de înşelăciune al lui Potemkinpoate fi citit ca o încercare de a cuceri şi reorganiza structurile puterii.Ex Ponto nr.3, 2006159