Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

în biblioteci. Cronicarii literari autentici se împuţinează îngrijorător, odată cualarmanta scădere a tirajelor revistelor literare şi de cultură. Drepturile deautor (în zona creaţiei literare) sunt o amintire.Este adevărat, apar şi cărţi în tiraje foarte mari, numitele best-seller, cumpărateîn majoritate de snobi şi de publicul neavizat (azi e jenant să recunoştică n-ai citit ultima carte a lui Paulo Coelho). Însă ar fi imprudent să ne închipuimcă vânzarea cărţilor apărute în tiraje mari ilustrează o nevoie reală delectură: o carte continuă (deocamdată), deşi scumpă, să fie un cadou decentla aniversarea cuiva, o atenţie pentru vreun serviciu (şi ce carte să dăruieştidacă nu un best-seller?), dar e greu să nutrim certitudinea că va fi şi citită.Nu numai tehnologia informatică subminează autoritatea cărţii în formaei consacrată de secole; se pare că, paradoxal, un duşman al cărţii estechiar uşurinţa cu care azi, datorită tehnologiei tipografice ultraperformante,ea poate fi publicată: cu un calculator, o imprimantă şi un xerox oricine poatetipări orice. Probabil, actuala inflaţie editorială va fi stopată tot de tehnologie:nemaiexistând spaţii de depozitare, textele vor fi imprimate pe dischete (procesînceput deja), or discheta nu are farmecul, prestanţa cărţii. Cartea, cu suportulmaterial clasic, se afirmă nu numai ca text, ci şi ca obiect: prezentare grafică,hârtie, tipar, format etc.; discheta are un aspect anodin, başca faptul că estenecesară aparatură pentru a fi lecturată. „Autorii” nu-şi vor mai putea admira,rânduite în raft, multele cărţi, voluminoase şi cu coperte colorate, nu vor maiputea acorda autografe pe pagini de titlu somptuoase. Autoritatea tiparuluiva fi înlocuită cu cea a textului.Oricum, adevăraţii iubitori de literatură dau întâietate textului şi tot ei vorrămâne credincioşi şi cărţii tradiţionale, vor continua să aprecieze farmeculindelebil al acesteia. Cartea cu suport de hârtie nu va dispărea. Şi apoi, să nu-iuităm pe bibliofili, cei ce în toate vremurile au dat impuls editorilor şi tipografilorpentru a înnobila textele cu tot ce puteau da tehnica şi arta mai frumos şi maitrainic. Deja în saloanele cărţii de la noi şi de aiurea se evidenţiază prin ediţiiajunse la perfecţiune din punct de vedere al artei tiparului. Versul anticuluiTerentianus Maurus, „Habent sua fata liberlli”, este încă actual.Ex Ponto nr.3, 20061. Jean-Jacques Wunenburger, Viaţa imaginilor, Cluj, 1998, p. 1792. Robert Escarpit, Literar şi social. Elemente pentru o sociologie a literaturii. Colaborează:Charles Bouzais, Jacques Dubois, Robert Estivals, Gilbert Mury, Pierre Orecchioni, NicolaeRobine, Henri Zalamansky, Bucureşti, 1974, p.63. Jean-Paul Sartre, Qu’est-ce que la littérature?, Paris, 1947, p. 55 (apud: R. Escarpit,op.cit., p. 14)4. J.P. Sartre, op.cit.5. R. Escarpit, op.cit., p. 256. Idem, La révolution du livre, Paris, 1965, p. 437. Nicolae Robine, Lecture, în: R. Escarpit, Literar şi social, p. 120202