Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Retrospectivă la Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti; 2005 – Muzeulde Artă din Cluj (Retrospectivă); 2005 – Expoziţie personală laFundaţia Triade, TimişoaraLucrări în muzee şi colecţii:Muzeul Naţional de Artă (Bucureşti); Muzeul Simu (Bucureşti); Muzeulde Artă Vizuală din Galaţi, în muzeele de artă din Ploieşti, Bacău, Suceava,Craiova, Alexandria, Târgu Mureş, Timişoara (Muzeul Banatului), Satu Mare,Botoşani, Constanţa, Bârlad, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Buzău, Tulcea.De asemenea figurează în colecţiile Arhivelor Statului, ale MinisteruluiCulturii.Premii:Premiul pentru pictură 1977 acordat de Uniunea Artiştilor Plastici; PremiulCaravaggio, Roma, 1981; Marele Premiu la Trienala de la Sofia, 1988; PremiulIon Andreescu al Academiei Române pentru expoziţie din Sălile Dalles, 1986;Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România acordat pentru întreagaactivitate, 2002; I se decernează Ordinul Naţional Steaua României în gradde ofiţer, 2000; Premiul Ministerului Culturii din Republica Moldova, 2005.Lucrări monumentale:În 1972 realizează, la Costineşti, sculptura monumentală Timp.Scrieri despre artă:Din 1962 publică eseuri şi cronici plastice în diferite ziare şi reviste decultură, participă la emisiuni de radio şi televiziune.În anul 2003 îi apare cartea de eseuri şi jurnal A patra dimensiune, Ed.Paralela 45.Pictura lui Marin Gherasim„O amplă expoziţie ne atrage iarăşi atenţia asupra lui Marin Gherasim.Sunt din nou prezente hieraticele, falnicele jilţuri şi porţi. Rigoarea e absolută.Numai forme geometrice, simboluri, abstracţiuni. Nici o concesie subiectelorobişnuite ale picturii: natura moartă, peisajul, figura şi trupul omenesc, interioarele,scenele de ansamblu.Pe căile rare ale ocolirii spectacolului comun şi al materiilor lumeşti,pictura lui Marin Gherasim tot la emoţie ajunge. Taina efectului unei atât destringente lucrări se datorează, probabil, faptului că mintea artistului e pedeplin concentrată şi adâncită în sine. Nici un fel de «chip» (oricât de ispititorprin frumuseţe, armonie, sluţenie, originalitate, banalitate, disonanţă, vigoaresau melancolie) nu o distrage, e cu desăvârşire interiorizată, nesolicitată defelurimi. De aceea şi sunt «chipurile» bioticului lovite de ostracism, iar celereprezentate atât de puţin supuse diversificării şi amănunţimilor. Şi geometrizareanu devine monotonă pentru că e rezultatul nu al indiferenţei sau opacizării,ci al unei neîmprăştieri. Mintea făuritorului e integral absorbită în meditaţieşi reflecţie proiectată spre unitatea finală a lucrurilor şi asamblărilor. Picturaaceasta propune şi oglindeşte unitatea materiei şi a universului. Nenumăratelesinuoase forme pe care le îmbracă (şi le combină) fluxul unic al vieţiiEx Ponto nr.3, 200673