Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Mă-ntorc în mine,să revăd…Ce viscol mare, ce prăpădCăzu în calea mea spre tine!Şi obsedant, să nu te vădParc-aş trăi printre ruine…Mă-ntorc în mine, să revădAcea iubire cu aldine…Ce viscol mare, ce prăpădCăzu în calea mea spre tine!Şi cerne clipa îndărătCa sufletul sub ghilotineÎn ochi deschis se întrevădRuguri încinse doar în mineCe viscol mare, ce prăpăd!Tainic timp întorsÎn mişcarea unei clipeUmbrele mai ies din sineCând va fi să se risipeAur din clepsidre plineeştiÎngerul acela descins din poveşti…Frig se lasă peste omenireRisipită am rămas de iubire…Neaşteptat, precum ar fi frunzeSe scutură vieţi, de lume ascunse…C-o suferinţă aşa de vieMă pierd în uitare, ca-ntr-o pustiePrin cimitirele cereştiPrin cimitirele cereştiSe-aud tăceri de-odinioarăŞi nu mai simţi că rătăceştiÎntr-un târziu apus de seară…Mai cauţi cruci, să desluşeştiVechi oseminte – o comoară -Prin cimitirele cereştiSe-aud tăceri de-odinioară.Şi te întrebi cum de mai eştiS-asculţi cântând – a câta oară? –Cucul uituc de noi, aceştiDintr-o cernită primăvarăPrin cimitirele cereşti…Ex Ponto nr.3, 2006Un alt joc să înfiripeTrecerile noastre lineÎn mişcarea unei clipeUmbrele ieşind din sine…Mult închise într-un ghimpeFantazări de scrum străineSurd mocnesc – mări sub nisipe –Tainic timp întors cu mineÎn mişcarea unei clipe…Uitare de sineSe lasă frig în suflet şi-n oaseCum bruma în octombrie, pecaseDoar tu nu pricepi şi nici nu maiStrăvechi istorii mai colinziTimpul demonic din oglinziCând parcă îţi mai ia o vamăAi vrea de el să te desprinziDe viaţa care se destramă…De unde oare să cuprinziTrecutul ca-ntr-o panoramă?Ceva demonic e-n oglinziŞi parcă îţi mai ia o vamă…Străvechi istorii mai colinziCând nostalgii te tot recheamă.Îţi ia din ore, nu le prinziDeparte de bunici, de mamă,Timpul demonic din oglinzi.24