Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

mari scriitori români contemporaniCONST. MIUSpiritul nastratinesc în La lilieciCEx Ponto nr.3, 2006120hiar de la prima apariţie a volumului întâi a seriei Liliecilor (1973), criticiiliterari s-au apropiat cu reticenţă şi, la mai bine de douăzeci de ani, referirilesunt sporadice.Într-un număr al României literare din 1980, Eugen Simion vorbea despreo mitologie lirică detectabilă în La lilieci: „Sorescu creează un limbajpoetic şi o tipologie fabuloasă, pornind de la elemente, probabil autentice (…)poemele arată o fantezie nebună, limba lor este inedită şi, prin numărul marede regionalisme, dă o senzaţie de aspră savoare (…) Însă, nota tragicului sesimte sub închipuitele comedii. Cine ştie să citească vede că poemele sugereazăştiinţa talentul (…) de a întoarce hazul spre o idee profundă şi gravă.”Dacă Edgar Papu găseşte câteva afinităţi între lumea rurală a lui Creangăşi cea a lui Sorescu, în special sub aspectul obiceiurilor şi tradiţiilor, GabrielDimisianu şi Ov. S. Crohmălniceanu apreciază dimensiunea epopeică a lumiiţărăneşti evocată de Marin Sorescu, apropiind această umanitate de cea alui Marin Preda, din Moromeţii: „Aspectul cel mai impunător în La lilieci îlconstituie relieful epopeic al evocărilor de lumi ţărăneşti (…) Un reper maiapropiat, în timp şi în spirit, poate fi Moromeţii.” (Gabriel Dimisianu, în Românialiterară, martie 1982). Spiritul de care amintea Gabriel Dimisianu estecel nastratinesc, pe care îl vom evidenţia noi în acest eseu. Iată şi opinia luiOv. S. Crohmălniceanu (în Ramuri, nr. 2, 1989): „Singur Marin Preda a maireuşit aşa ceva în literatura noastră. Să creeze un univers rural, izbitor diferitde lumea lui Creangă, Slavici, Sadoveanu, Rebreanu (…) să zicem, şi totuşidând impresia că e o oglindă a satului românesc (…) Marin Sorescu a realizatpractic, în plan poetic, o operă echivalentă cu Moromeţii.” Viziunea epopeicăa lumii soresciene din La lilieci este şi tema eseului publicat de Teodora Albuîn revista Lamura (nr. 10-11-12, oct., noi., dec. 2005, p. 8): „Particularitateacea mai izbitoare a acestei creaţii este dată de viziunea asupra lumii arhaice,tradiţionale, de o detaşare obiectivă, nesentimentală, de o luare în răspăr aunor mituri şi demolarea lor pe calea umorului, a ironiei şi chiar a parodiei.”De remarcat că în seria Liliecilor, dialogul – adesea luând forma stiluluiindirect liber –, formulările eliptice, precum şi interjecţiile onomatopeice oricele cu valoare verbală (specifice ţăranului hâtru, care face haz de necaz)dau oralitatea unei scrieri care exploatează virtuţile spiritului nastratinesc.Spectacolul umanităţii rurale soresciene este asemănător (însă nu identic!)