Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

traduceri din literatura universală„Centenar Léopold Sédar Senghor”1906-2006Senghor, în timp şi peste timpMEx Ponto nr.3, 200662arile personalităţi care participă la configurarea unei epoci, dându-i putere şi sens,merită a fi cunoscute mai îndeaproape pentru exemplaritatea lor. Viaţa acestora,permanenta devenire întru binele şi progresul umanităţii constituie, nu o dată, unîndemn pentru viitorime.Ediţia a XI-a a Francofoniei – Bucureşti, septembrie 2006 – a cuprins întremanifestările sale şi Centenarul Léopold Sédar Senghor, iniţiatorul acestei mişcărimondiale pentru cultură şi civilizaţie. Iată, pe scurt, drumul acestui mare bărbat,pilduitor – ca un arc peste timp – prin faptele-i, izbândi ne-trecătoare.Da, cel ce avea să aducă glorie ţării sale, Senegal, şi Africii, Léopold SédarSenghor, s-a născut la 9 octombrie 1906 în Joal – o mică aşezare – nu departede Dakar. Aici îşi petrece anii copilăriei, într-o atmosferă rustică şi patriarhală,gustând din plin farmecul poveştilor, ascultând şi îngânând cântecele strămoşilor,pătrunzându-se de ritmul tam-tam-ului şi de chemarea junglei fascinante. De lamama sa – o fire sensibilă, plină de poezie – a învăţat frumuseţea şi adâncul detaină al limbii sérère, de la unchiul său – păstor – dragostea de pământul natal şide străbuni, drumul sălbăticiunilor şi al stelelor.La şapte ani intră în şcoala misionară catolică din Ngazobil – o localitate vecină,unde îşi însuşeşte limba franceză în care, peste ani, îşi va turna monumentalele-ipoeme. Este, apoi, elev la Colegiul Liberman şi la Liceul din Dakar, distingându-seca eminent, motiv pentru care va fi trimis la studii în Franţa. La Liceul Louis-le-Grand şi, în continuare, la Sorbona, dovedeşte şi mai mult înclinaţia spre studiulumanisticii, al literaturilor clasice – greaca şi latina – receptând, totodată, cu aviditateşi noul culturii europene. În acest timp îl cunoaşte pe antilezul Aimé Césaire cucare leagă o strânsă şi rodnică prietenie. La Sorbona îşi susţine teza de licenţă înlitere cu tema: „l’Exotisme de Baudelaire” şi devine, în 1935, agrégé de grammaire,fiind primul african cu acest titlu universitar. Se încheie, astfel, o perioadă foarteimportantă din viaţa sa, timp în care sufletul său viguros şi pur, stăpânit de misterelebătrânei Africi, este altoit cu esenţa culturii Europei moderne.Având cetăţenia franceză şi stagiul militar satisfăcut, este numit profesor laLiceul Descartes din Tours, apoi la Liceul Marcelin Berthelot din Paris. Aici l-asurprins dezlănţuirea războiului. Este mobilizat şi curând cade prizonier. În captivitate,timp de doi ani, suferă rigorile lagărelor hitleriste, după care, evadând, seînrolează şi luptă în Rezistenţă, împotriva contropitorilor Franţei şi Europei.Îl vom regăsi pe Senghor, apoi, în 1945, titularul catedrei de Langue et civilisationsafricaines à l’École Nationale de la France d’Outre Mer. Acum îi apareprima culegere de poeme intitulată sugestiv Chants d’ombre. Cartea este primită