Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

-Nu prea cred. Eu descind, după mumă, din Radu Negru, descălicătorulMunteniei. Şi nu prea am auzit să fi fost jidan Radu Negru. L-aţi văzut zugrăvitîn biserica Domnească. Seamănă cu mine; nu?... 16Iada este personajul care o reprezintă pe soţia lui Bogdan-Piteşti, pe Mica,a cărei înfăţişare se prezintă ca o deturnare perversă a imaginii fecioarei dinOrleans în beneficiile modernităţii. Accesoriul bărbătesc, cravata, menit săultragieze, subliniază de fapt un joc al contrastelor, între dimensiunea craniuluide o sicitate pe care naratorul o înregistrează cu o turnură sugestivă pentrucruzimea femeii moderne asociată elementului ofidian, ca în tablourile lui Franzvon Stuck, şi statuarul corporalităţii sale, între forţă şi moliciune.Iada purta părul ei bogat tuns à la Jeanne d’Arc şi părea o întruchiparemodernizată şi pervertită a războinicei fecioare. Ochii verzi şi piezişi într-o figurăneregulată, dar mică. O frunte viperină, sterilă, implacabil îngustă. În schimb,gâtul era generos, o comoară de reflexe calde, umerii şi sânii – de o amploarestatuară, sub bluza de mătasă şi cravata băieţească; veştminte de o calitateostentativ fină, pe un corp zvelt, în care forţa cumpănea cu moliciunea. 17Iada 18 , numele păstrează o doză de echivoc fertil economiei simbolice adecadenţei cu privire la femeile fatale, introduce ficţiunea aristocratică, şarjatăpână la ridicol, pretinzând o nobilă origine poloneză, încapsulată într-un apropos,şi trecând peste un lapsus cu privire la opera lui Nietzsche. Aristocrata îiconcede emfatic lui Lucu Silion titlul de prinţ. Lucu se prezentase drept prinţal rataţilor, ceea ce convine cartei de nobleţe a personajelor care fac partedin anturajul, dacă nu chiar atelajul boierului Gună. Adam Gună primeşte şiel referinţele nobiliare pe un ton de maximă îngăduinţă, în schimb Iada, de pepoziţiile unei competenţe care poartă sigiliul unui inel comtal, pare pregătităsă acorde un capital solid nobleţii fanariote, bizantine faţă cu cavalerii deindustrie ce populează salonul lui Adam Gună.-Adam este şi el nobil, un biet boier valah, dumneata eşti pesemne fanariot,bizantin, eu am auzit că fanarioţii sînt continuarea directă a aristocraţiei Bizanţuluişi Romei, dumneavoastră şi cu noi avem o nobleţă autentică, selecţionată,aici la Adam ai să întâlneşti cavaleri care au învăţat manierele elegante la şcoalapregătitoare de ofiţeri de rezervă, l-ai văzut pe Stoltzuleţ adineaori? 19Acesta joacă un rol tutorial, şlefuind sau chiar inventând manierele menajerieisale, unde el se recomandă ca singurul leu. Comform devizei afişată laintrare, Hic sunt leones, la Gună, ca şi la „adevăraţii” Arnoteni, poate fi întâlnităo societate bizară, dacă nu tarată, un fel de curte pestriţă, jungla, dacănu menajeria, de care Gună se înconjoară ca un monarh absolut.Ex Ponto nr.3, 2006Vin aci boieri scăpătaţi, snobi, şi snobinete, scriitori, artişti. Mai rar, gazetarişi politicieni: se tem să nu-şi pericliteze cariera. Reputaţia de cavaler deindustrie şi aventurier a lui Gună se războieşte cu aceea de om de lume şide artă, boier de neam, mecena şi colecţionar de monede vechi. Renumeleacesta s-a format în 30 de ani de străduinţe, peste nouă mări şi ţări, în vreo 44de temniţe de sub aproape tot atâtea drapele şi în câteva expulzări definitive,dintre care una singură îl doare pe Gună: hotărârea care-i închidea vămileFranţei, la douce France, (...) 20114