Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

ah! pătimaşeHai dezveleşte-ţi amintirile ca pe pulpele tale albe şi pline deDorinţe prinse subtil în ale omului capcanăAsta nu e poezie, doar o senzaţie de scris şi atât* * *Am în mână o cană cu apăAm în inimă doar un fir de sânge şi am în picioareUn pământ întreg străbătut de la est la vestCa o limbă sau fâşieCa o limbă de pe care sar cuvintele ca oameniiŞi vocalele ca şi valurile de salivăîn cană îmi pun zilnic apa care mă fluidizeazăîmi face… mă umflă şi mă pot ridica să vădlumea şi striaţiile ei de undeva din înaltul înălţatsă-mi simt porii deschişi la aerul tare şifiricelul de sânge să pompeze aşa cum ştie elbucata aceea de carne roşie, atât de dizgraţioasădin care eu pot să iubesc…am în mână o cană cu apă şi beau din ea aşa ca într-un exerciţiu derespiraţiesubacvatică, şi în secundele în care n-am aer, mă dor firicelelesângerii careîmpânzesc trupul ca o plasă fină şi parcă simt fiecare impuls înfiecare celulăde parcă aş trăi o oră de biologie pe mine…Din cana mea s-a prelins o picătură direct în pământul pe carepicioarele mele nu-lMai suportă… doar îl bate şi îl traumatizează cu kg şi kg de corp…Picătura a despicat un zâmbet în pământ mâna a şters buzele ude şiFiricelul de sânge s-a zbenguit şi s-a strecurat exact în ventricululstâng, cu o micăÎnţepătură, care mi-a cerut apă din nou şi stabilitate pe pământ,Ca şi cum n-aş putea să trăiesc fără să iubesc direct din inimă…* * *Ex Ponto nr.3, 2006Ştii unde am pus iubirea?am lăsat-o într-un ceas vechi …am lipit-o de secundar şi mi-am dorittimpul să o poarte la el mereu …ştii unde am pus iubireai-am dat-o timpului în grijăacum mă lupt cu el să o primescînapoi întreagădeşi el a mâncat din ea o bucatăca dintr-o prăjitură8