Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

stări de spiritCONSTANTIN NOVACMeridianul zeroÎEx Ponto nr.3, 2006ntr-unul din puţinele mele voiaje pe mare, mi-am exprimat simpatia pentrucăpitan, chieful nostru, dăruindu-i un calendar editat de oficiul local de turismconţinând câteva ilustrate artistice ale staţiunilor noastre litorale. Nu ştiamcă, în febra plecării, calendarul cu pricina căzuse sub o greutate care, cuconcursul căldurii tropicale şi al vopselii tipografice proaste, făcuse din celeo duzină de file una singură; dacă aş fi ştiut, aş fi reflectat mai mult asupragestului meu. Nu peste mult timp, urcând spre comandă, îl văd pe căpitanîn cabina lui cu uşa larg deschisă, mare, greoi şi nedumerit, încercând cunişte degete potrivite să sfarme zăvoarele infernului, să despartă afurisitelede file; una din imagini conţinea hotelul „Perla” din Mamaia dimpreună cu oparte considerabilă din Satul de vacanţă aflat de-a lungul unei străzi careducea la cea mai frumoasă casă din lume; casa chiefului. Dacă obiectivulaparatului de fotografiat ar fi zvâcnit puuuţin spre stânga, căpitanul nostru,oriunde s-ar fi aflat, ar fi fost acasă. Oricum, rămânea sugestia, e frumos săfii în drum spre ai tăi, dar pagina era lipită exact unde nu trebuia, şi tocmaiasta constituia motivul amărăciunii căpitanului. Mi-am asumat pe loc sarcina– altă greşeală – de a-i degaja calea de acces către Tomis Nord, făcându-l sămă urmeze ascultător şi plin de speranţă spre bucătăria lui Nea Meri, acolounde îmi închipuiam că, pus deasupra unei oale cu apă clocotită, calendarulîşi va căpăta starea iniţială.O întreprindere ca aceasta nu poate scăpa neobservată. Fulgerător, bucătărias-a umplut de oameni, martori şi consilieri experţi în patologia hârtiei;cambuzierul, torpilat de două ori în tinereţe, consideră că, practic, operaţiae fără reuşită, în timp ce nea Vasile strungarul, ceva mai optimist, zice căse poate, dar… nu aşa. Altfel! Cum? Altfel, nu ştie prea bine cum, dar altfel.Nea Meri, bucătarul ne oferă, plin de solicitudine, cuţitul de tranşat carne iarbrutarul, cu scepticismul lui, ne învăluie în aburul pâinii coapte, fără să ştiecă dacă n-ar fi pâinea aceea minunată din mâinile lui, nu i-ar mai rămânemulte de făcut pe lume.Eşec lamentabil! Paginile s-au înfoiat, s-au pleoştit în bătaia aburuluidar n-au cedat decât în mică măsură. Căpitanul şi-a luat grijuliu calendarulîn braţe ca pe o pasăre înecată, măcar să-l usuce; are doi băieţi acolo, campe la pagina şase a ingratului calendar, şi cred că, bosumflaţi, arată precum56