Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Cu suflu-i arzător crăpând buzele uscate şi pielea lăsând-o caamintirea izvoarelor.Acum munca devine chinuitoare, dar nu ne odihnimŞi aripile Harmattan-ului se molcumesc sub forţa muşchilor îndârjiţiŞi, deodată, pe terasa dela Popenguine, îţi întorci spre mineochii tăi ca oceanulIar Alizeele îşi reîncep imnele spre înflorirea bucuriilor noastre.Pe neaşteptate, pe colinele triste, sfidând Harmattan-ul aparprimele flori!O, surzilor, o, politicienilor, n-auziţi, oare, seva tainic chemândla austeritate?N-auziţi florile izbucnind peste monotonia de la Popenguine?Nu vedeţi că manghierii apasă în mugurii roşcaţi precumumflăturile de grăsime pe trupul bizonilor?Da, nările au adăstat mireasma subtilă a mimozelorŞi am cules primele roade ale anului: am mâncat laptele acru cufăină de jujubeCa o mâncare a meditaţiei.Iată florile penitenţei: arborele-vrăjitor care ne întinde cupelesale vineţii.Apoi, supus, Harmattan-ul prin veghea şi tinereţea nopţilor aprilineIată-l aducând Bună-Vestire, gliricidelor şi glicinelor zâmbind pestriţŞi împrejur, în lumină, florilor de aur şi viaţă numite cassias de Sieber.Peste tot mireasma Primăverii, şi nici o picătură de apă în alizeul pascal.Mireasma Primăverii verde-alb-aurie, parfumul de albiziazygiaPrecum cel de lămâie, înmiresmând suflete şi pasiuni.Da, şi salut ivirea lor în alizeul marii bucurii:Să piară tot ce-i învechit la negri, trăiască Negrul nou!Şi spiritul a coborât printre noi în purpura arborilor de focDin iubire, Doamne, tu ai coborât în noi, ah! locuindu-ne, TuCel mai-mult-decât viaţaTu, adâncul care eşti roşul corpurilor şi al inimilor.Te salut, Spirit, care te încarnezi în inimi şi în sufletPrin vocea tam-tam-ului acordul trinitar: poemul s-a scris în trei limbi.O, fraţilor care trăiţi jubilaţia bucurieiCântaţi cu mine şi, da, să dansăm în gloria atleţilor şi aîndrăgostiţilorDar şi mai mult, în gloria splendorilor de Spirit într-o sfântăexaltare imnificându-i fecunditatea: ramurile grele defructe la vremea înrodirii şi a îndrăgostirii peştilor.**Iată acum dăm focului buşteni şi resturi, să se cureţe pământulspre împodobireSpre a primi seminţele esenţiale. Le vom alege pe cele de preţDe dragoste curată. Seminţe de îndelungă meditaţie.Să mă grăbesc, da, cât încă timpul e bunSă nu cad sub dulcea, greaua mireasmă a laurilor-trandafiriasemenea mulatrelor.Deja aud în depărtare vuietul ploii urcând dinspretenebrele din SudEx Ponto nr.3, 200669