Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Olga ne povesteşte ultimul capitol din Thackeray, pe care o citeşte de vreosăptămână, iar Ionel face rezumatul ultimei piese radiofonice pentru soldaţiauzită la radio-ul unui automobil parcat la ei în pasaj. Şi, după ce-am pusastfel lumea la cale, iar noi ne-am pus la curent cu ultimele ştiri ale zilei, neretragem liniştiţi, fiecare în camera sa, fiecare cu visurile şi singurătăţile lui.Nopţile de război în Bucureşti seamănă cu nişte nopţi de captivitate, goale,stupide, inutile – singura lor frumuseţe fiind cerul înstelat, care se vede binedin cauza camuflajului, şi singura plăcere liniştea adâncă în care se cufundăoraşul.A trecut şi 29 iunie, fără mult aşteptata mare sărbătoare a30 iunie realipirii Basarabiei. Se spera că la împlinirea unui an dela „cedare”, să se înfăptuiască reîncorporarea provinciei învechile graniţe ale ţării. Până în prezent, evenimentele de pefronturile de luptă n-au permis realizarea acestui act. Războiule înverşunat în Polonia, unde armatele naziste au distrus în primele opt zilede la declanşarea ostilităţilor peste patru mii de avioane inamice, peste douămii care de luptă şi au făcut peste patruzeci de mii de prizonieri. Ruşii atacăşi se luptă cu dârzenie, dar maşina de război germană nu poate fi oprită îndezlănţuirea ei. În Marea Neagră a fost scufundat distrugătorul „Moscova”şi numeroase avioane ce încercau să bombardeze Constanţa au fost doborâte.La Bucureşti, în ultimele trei zile, s-au sunat numai două alarme, decâte un ceas fiecare, fără să se vadă însă nici un avion sovietic. În afară debombardamentul de la 26 iunie – patru morţi, doisprezeze răniţi, şase imobileavariate şi paisprezece bombe lansate (după comunicatul oficial) – nu s-a maiîntâmplat nimic deosebit. Ceea ce înseamnă că aviaţia rusească nu poatesă pătrundă până aici.Încep căldurile. Luna nouă creşte pe cer şi caisele dau în copt. Din păcate,unul din caişi s-a rupt azi noapte din cauza greutăţii fructelor. Avea, într-adevăr,mai multe caise decât frunze, ramurile stăteau aplecate până la pământ,împovărate de atâta rod. Azi noapte s-a despicat în două, l-am auzit cum apârâit, dar nu credeam să se rupă aşa, ca trăznit. E chiar în dreptul ferestreimele, dimineaţa când m-am sculat am văzut, cu durere, dezastrul. Câtevacăldări de caise pârguite s-au dus pe apa sâmbetei, iar pomul e o ruină. Azidimineaţă m-am îmbrăcat şi m-am dus repede să pun proptele la ceilalţi doi,să nu se rupă şi ei, căci sunt la fel de încărcaţi.Ex Ponto nr.3, 2006461 iulie, marţi Ieri m-am întâlnit în Gara de Nord cu soţii Bănică, dela Constanţa. Se duceau spre Câmpulung şi, deşiaveau şase ore de aşteptat între două trenuri, Silvian-a vrut să iasă din gară de teama vreunei alarme. Erau amândoi speriaţi debombardamente şi mi-au povestit ce a fost la Constanţa. Luni dimineaţa, adoua zi după declanşarea războiului, oraşul a fost bombardat din aer şi de pemare, şi lumea a început să fugă, care cu ce putea, spre satele din judeţ. Erao panică şi o învălmăşeală nemaipomenită. Familii întregi părăseau caselecu câte un cufăraş, o bocceluţă sau o servietă, pe jos, în căruţe, în maşini,umplând şoselele ce ieşeau din oraş. S-au semnalat câteva raiduri inamice,