Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

al XVII-lea - pentru a ne limita doar la acesta - citeau şi foloseau şi lucrări alecăror autori erau catolici sau protestanţi 55 . Pentru a mai aminti, de asemenea,că la traducerea primei Sfinte Scripturi în limba română, adică, Biblia de la1688, au fost folosite şi surse catolice 56 , precum şi o ediţie protestantă aSeptuagintei 57 . După cum la şcolile din Ţările Române, aflate sub patronajulBisericii Ortodoxe până în secolul al XIX-lea, predau profesori care studiaserăla universităţi catolice din Europa, îndeosebi din Italia 58 . Iată, aşadar, mediul încare episcopul Ilarion a acţionat; aşa încât numai astfel poate fi bine înţeleasă- inclusiv de cei de astăzi - atitudinea sa binevoitoare, frăţească şi creştineascăfaţă de catolicii din oraşul reşedinţei sale episcopale. Şi, odată just înţeleasă,este timpul ca, fie şi după împlinirea a trei secole de la cele decise la sinoduldin martie 1705, ierarhul Ilarion să fie trecut în galeria vrednicilor ierarhi aiEpiscopiei Râmnicului şi ai Bisericii Ortodoxe Române.1Despre Patriarhul Dositei al Ierusalimului şi legãturile lui cu Ţãrile Române şi BisericaOrtodoxã a acestora, a se vedea: Ioan V. Durã, O Dositheos Ierosolimon kai i prosfora avtou eistas Roumanikas Horas kai tin Ekklisian avton, Atena, 1977, 296 p.2Cu privire la generozitatea domnitorilor români, şi îndeosebi în timpul patriarhului Dositei alIersualimului, a se vedea, Ioan Durã, Les voiévodes de Valachie et de Moldavie et les patriarchesorthodoxes d’Orient dans la seconde moitié du XVIIe siècle, în «Buletinul Bibliotecii Române»,vol. VIII (XII), 1980/81, Freiburg im Briesgau/Germania, 1981, p. 291-338.3A se vedea, pe larg, la: Ioan V. Durã, O Dositheos Ierosolimon…, p. 178-199.4Ioan Durã, Les voiévodes…, p. 299.5Referitor la cunoaşterea filozofiei aristotelice şi a lucrãrilor lui Toma d’Aquino de cãtrepatriarhul Dositei, a se vedea, A. Papadopoulos-Kerameus, Ierosolymitiki, tom. 1, p. 254, tom.2, p. 569-570, tom. 4, p. 250.6Radu Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688-1714).Studiu introductiv şi ediţie criticã întocmite de Aurora Ilieş, Bucureşti, 1970, p. 160.7In ceea ce priveşte pe mitropolitul Teodosie, a se vedea: Ioan Durã, Mitropolitul Teodosieal Ţãrii Româneşti. Nevoinţa lui Teodosie, ca monah, la Sfântul Munte Athos. Precizãri şi contribuţiibiografice, în «Buletinul Bibliotecii Române», Freiburg im Briesgau/Germania, vol. XVI(XX), 1990-1991, p. 131-189. De notat cã acest studiu a apãrut şi în revista «Biserica OrtodoxãRomânã», CVI, 1988, nr. 9-10, p. 116-144, dar cenzurat.8Ioan V. Durã, Mitropolitul Teodosie …, p. 135.9Vezi Ioan Durã, Mitropoliţi români pictaţi la Sfântul Munte Athos, în vol. «Românii şi Athosul»,Editura «Cuget Românesc», Bârda, 2002, p. 18-19.10Pr. Niculae Şerbãnescu, Constantin Brâncoveanu, Domnul Ţãrii Româneşti (1688-1714),Ex Ponto nr.3, 2006în «Biserica Ortodoxã Românã», CVII, 1989, nr. 7-10, p. 119.11Gh. Enãcénu, Mitropolia Ungro-Vlahiei. Condica Sfântã - XXIX – în rev. «Biserica OrtodoxãRomânã», 8 (1884), nr. 10, p. 729. (Traducerea noastrã).12Pr. Prof. Dr. Nicolae Durã, Ţãrile Române şi naţiunile creştine din Balcani în perioadadominaţiei otomane (sec. XIV-XIX). Statutul lor politico-juridic şi religios, în « Biserica OrtodoxãRomânã », CVI, 1988, nr. 5-6, p. 108-109.13A se vedea, detaliat, la: Pr. Dr. Ioan Durã, Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir în BisericaOrtodoxã Românã, sec. XVI-XIX, în «Biserica Ortodoxã Românã», CIII, 1985, nr. 7-8, p. 549-561;188