Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

muzică - eseuFLORENŢA MARINESCUImpresionismulîntre arta culorii şi arta sunetelorDacă cineva se opreşte fie şi pentru raţionamentul de a lămuri sau a selămuri pe sine asupra unui curent artistic, demersul central presupuneindiscutabil vocaţia de analist, dimensiunea de căutător al probelor, almotivelor estetice, care ar putea defini creaţii şi creatori.Ne referim din start la acel nivel de percepere a actului artistic de creaţieîntr-o structură evoluată, acumulativă, deseori definită ca elitistă.Dacă arta academistă a saturat şi a încorsetat după reguli numai deea acceptate atâtea temperamente care simţeau nevoia marii evadăriîn planul senzitivului, impresionismul vine să acceadă la o luminare aculorii, la o difuzare discretă a senzorialului, până la amorţirea palidă avoinţei de acţiune.Impresioniştii francezi nu mai redau în arta plastică o anume culoarepe care o ştiau, ci acea culoare pe care o vedeau. Pictura începe să semuzicalizeze, iar arta sunetelor se va îmbrăca într-o nouă culoare, într-olumină nouă. De la Eugène Delacroix, J.B.C. Corot, Honoré Daumier,Gustave Courbet, Eugène Boudin, J.B. Jongking, la Claude Monet,Edgar Degas, Berthe Morisot, Renoir, Eduard Manet, Cézanne, asistămla o preluare treptată a argumentelor estetice ce stau la baza formării noiişcoli estetice impresioniste, până la cristalizarea unei atitudini insinuanteşi metodice.Regăsim în aceste contururi creatoare atâta expresie încât esteextrem de dificil să delimitezi culoarea de sunet şi senzaţia de reflexie.Muzica, prin fascinanta artă a sunetelor emise de instrumente atât dediferite, până la divina voce umană, preia şi coexistă în acest peisaj alluminii şi al irizării coloristice, detaşându-se până la negaţie de acusticaşi nuanţele unor arhitecturi orchestrale romantice. Şcoala franceză impresionistăse axează pe creaţiile lui Claude Debussy şi ale lui MauriceRavel, pentru a oferi modele structurale ale unei dimensiuni conceptualcomponistice.Pe acelaşi plan de idei însă se vor aşeza mulţi compozitori,care vor găsi particularităţi unice de implementare a formelor esteticeimpresioniste, cumulând valori excepţionale prin folosirea argumentativăa materialului autohton, al şcolilor pe care fiecare le reprezentau în paletacultural-muzicală a Europei.Ex Ponto nr.3, 2006203