timp fără patrie - Limba Romana

Aniversări 115
Ana BANTOŞ
PETRE ŞTEFĂNUCĂ –
PROFESOR ETNOLOG
Culegerea şi înregistrarea
folclorului în Basarabia, în perioada
interbelică, este un act de
cultură de mare importanţă.
Se ştie că, în general, în întreaga
Europă interesul faţă de
cultura populară a fost suscitat
în secolul al XIX­lea, în legătură
cu fenomenul trezirii conştiinţei
de sine la diverse popoare. Anume
aici se înscrie şi cunoscutul
program al revistei ieşene Dacia
literară, de la 1848, în care era
inclus un punct referitor la trecutul
neamului depozitat în folclor.
Acest punct care sună astfel:
„Datinile şi credinţele sunt arhivele
popoarelor ” developează
indiferenţa programată, pe timpul
ocupaţiei ţariste, a moldovenilor
dintre Prut şi Nistru faţă de trecutul
lor. Este vorba, de fapt, de
programarea lipsei de acces la
informarea cu privire la propria
identitate, căci arhivele popoarelor
fac dovada constituirii destinului
unui popor în soartă. Mai exact
spus, ele oferă şansa coagulării
destinului poporului în soartă.
Petre Ştefănucă atrage atenţia
asupra acestui fapt în felul următor:
„Din Basarabia s­a cules,
până astăzi, foarte puţin material
DATE BIOGRAFICE
Petre Ştefănucă s­a născut la 14
noiembrie 1906, în satul Ialoveni (astăzi
centru raional Ialoveni) din vecinătatea
Chişinăului. A absolvit şcoala primară în
satul natal, apoi studiile secundare la liceul
„Alexandru Donici” din Chişinău.
1932­1933. Face armata la şcoala
de ofiţeri de geniu din Bucureşti.
În iunie 1933 a absolvit Facultatea
de Litere şi Filozofie a Universităţii
din Bucureşti.
Reîntors în Basarabia, e numit
profesor de limbă română la Liceul de
băieţi din Tighina.
Este inclus în echipa monografică
a lui Dimitrie Gusti şi participă la
cercetările sociologice din satul Cornova,
jud. Orhei.
1934. Este ales Secretarul Institutului
Social Român din Basarabia.
În octombrie se căsătoreşte cu
Nina Cuşnir (născută în comuna Căuşeni,
jud. Tighina, în anul 1909). Au doi
copii: Alecu şi Victor.
1934­1940. Profesor la şcolile
secundare din Chişinău: Gimnaziile
nr. 1, nr. 2, nr. 3 de băieţi, Liceul
„A. Donici”, Liceul „M. Eminescu”.
1939. Director al Institutului Social
Român din Basarabia.
Este concentrat în armata română.
În iunie 1940 este demobilizat.
Colaborează la revistele: Anuarul
Arhivei de Folclor, Buletinul Institutului
Social Român din Basarabia, Viaţa
Basarabiei, Transnistria, Universul
Literar, Şcoala Basarabeană şi altele.
În octombrie este arestat şi supus
unor interogări îndelungate şi chinuitoare.
La 11 aprilie 1941, în baza art.
54.11157­13 ale Codului Penal al Uniunii
Republicilor Sovietice Socialiste, a
fost condamnat la moarte.
La 29 aprilie pedeapsa capitală a
fost înlocuită cu 10 ani de închisoare.
La 12 iulie 1942 s­a stins din viaţă
într­o colonie pentru deţinuţi politici
din Republica Autonomă Tatarstan.