timp fără patrie - Limba Romana

Confesiuni 137
atunci demult, în alt secol, tot băsmăluţe „tureţchi”, tot ciupici în picioare
şi „stănuţi cu motocei”… În Biserică, enoriaşii nu cântă... de ce nu cântă
împreună IMNELE „cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina...”? „La
noi nu­i «moada» asta, îmi explică în şoaptă tanti Olga, vecina noastră…
La oraş v­aţi învăţat?”. Ce, o întreb nedumerită. Să cântaţi Cântările? Îi
răspund: în parohia mea toată biserica se roagă cântând. „Aşa­i «moada»,
trebuie să fie frumos, da la noi e alta «pravila», la noi cântă doar
coristele…”. Atâtea feţe luminate trec şi iau Sfânta Împărtăşanie... Se
împărtăşeşte tot satul în Noaptea Învierii! Doamne, câte chipuri nevoite
prin post şi rugăciune fierbinte... Simt că doar aici sunt pe­adevărat printre
ai mei şi aşa va fi până la sfârşitul sfârşitului...
Punctul pe I
Vreţi să vă bucuraţi de un viitor fericit? Văd un om care scotoceşte
prin geantă şi continuă: trebuie să citeşti! Citesc, citesc! îi răspund
şi înaintez pe Alee. Dar nu îndeajuns, strigă cetăţeanul şi se ia după
mine. Trebuie să vă învăţ eu cum se citeşte şi cum se înţelege Biblia.
Abia acum ridic ochii: văd mâinile care ţin o carte groasă, ferfeniţată,
mâini mari „împodobite” cu două inele masive. Dantura, observ dantura,
aurită. Rămân prinsă locului, caut un răspuns. Vine din spate: Ia
dă­te mai încolo că­mi sperii păsările! îi strigă femeia de pe bancă care
aruncă celor trei porumbei fărâmituri de pâine.
Vama de la Otaci
Corupţia, strigă V.V., nu trăieşte în apartamentele muncitorilor…
Adevărat vorbiţi, dle Preşedinte! Dar ca să vedeţi pe viu cum se fură
şi se pradă imaginea Republicii Moldova pe care o doriţi integrată în
marea familie europeană, luaţi maxi­taxiul de rută şi deplasaţi­vă până
la Otaci, în vamă… Încercaţi să treceţi ca un om simplu prin vamă,
încercaţi! Cereţi toate actele pe care vameşii trebuie să le întocmească
pentru o zi pentru cetăţenii străini care vin în Moldova sau care
tranzitează ţara… nu veţi găsi nici unul pentru că... dar dacă veţi găsi,
uitaţi­vă în ce grafie sunt completate, cum sunt caligrafiate numele de
familie. Mi­a povestit revoltat şi uimit de cele văzute un cetăţean care
venea din Bielarusi să­şi vadă părinţii la Sfânta Înviere… Când după
umilinţe, jecmăneala, după două ore de aşteptare a auzit că îl şi insultă